Regina

În acea seara, Regina nu cânta… Nu vedea dealurile ondulate dinspre nord, vopsite în culorile bogate ale toamnei – roșu, auriu, ruginiu, albastru – și nici pinii și cedrii maiestuoși și negri care formau un orizont neregulat pe cerul albastru.

Când ajunse la podul de lemn, se opri și se uita la apa învolburată ce se lovea de pietrele albe și forma mici vârtejuri.

De ce fac ei aceste lucruri? Cine are dreptate? Aceste întrebări îi reveneau mereu în minte. De când se știa, era membră a Bisericii Reformate din Weisslingen. Era biserica lui Ulrich Zwingli, care locuia în Zurich, la șaisprezece kilometri nord-vest de ei. Guvernul impusese ca toți locuitorii să fie membri ai Bisericii Reformate. De ce nu ascultau unii de biserică și de guvern? De ce erau botezați din nou unii oameni? De ce se făcea atâta zarvă cu privire la credință? De ce erau neînțelegeri atât de mari, din moment ce oamenii începuseră să citească Biblia? Cine avea cu adevărat dreptate? De ce era atât de periculos până și să vorbești despre eretici și credința lor?

Regina – Coperta a doua