Păcătoșenia gândurilor și vindecarea lor

Păcătoșenia gândurilor și vindecarea lor – O expunere pe baza versetului din Genesa 6:5 „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”

„Orice șarpe veninos a fost inițial doar un ou. Gândul de a fi „ca Dumnezeu” a fost prima clocitoare a tuturor păcatelor sub care lumea geme până în ziua aceasta; fiindcă mintea Evei a fost prima „amăgită” de gândul ei (Gen. 3:5; 2 Cor. 11:3). De atunci, iazul răutății interioare își scoate tot răul prin aceste coșuri de fum.

Preocupările lumești se pot caza în gândurile noastre; însă ele nu trebuie să stăpânească întreaga încăpere și să-L azvârle pe Hristos într-o iesle, și nici nu trebuie să fie de o asemenea valoare pentru noi cum era legea pentru David: „mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.”

Păcatele exterioare și interioare

În păcatele carnale, Satan este un ispititor, dar în cele mentale este un participant. Așadar, în primele, ne supunem voii lui, prin celelalte suntem schimbați în asemănarea lui. În păcatele exterioare, noi demonstrăm mai multă ascultare de legile lui; în cele interioare, demonstrăm afecțiune față de persoana lui, așa cum este în orice imitare a unei alte persoane.

Prin urmare, există mai multă dușmănie față de Dumnezeu, deoarece există mai multă similitudine și dragoste față de diavol; o apropiere mai mare de natura diavolească implică o mai mare depărtare de cea divină. Hristos nu a dat niciodată lumii păgâne o descriere așa de neagră ca cea de „copii ai dracului”, ci Fariseilor, care părăsiseră păcatele oamenilor, ca să se apuce de cele ale diavolului, și se făceau vinovați de acele închipuiri înalte („înălțimi”) care ar trebui făcute „roabe ascultării de Hristos”.

„Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?” Ieremia 4:14

— Stephen Charnock, din Păcătoșenia gândurilor și vindecarea lor