Înaintea Porții

Înaintea Porții – Nenumăraţi sunt oamenii care stau departe de pacea lui Dumnezeu – şi pentru ei ne rugăm, şi pe aceştia îi prevenim. Dar mai există un număr mic de oameni care nu sunt departe de Împărăţia lui Dumnezeu, ci au ajuns până aproape de poarta de intrare pe calea vieţii. Ar fi firesc să ne gândim că tocmai aceştia ar trebui să se grăbească să intre prin poarta cea strâmtă, întrucât deasupra ei stă scrisă o invitaţie binevoitoare. Iar portarul aşteaptă să le ureze un „Bun venit”, şi nu există altă cale spre viaţa veşnică.

Ai intrat pe poartă?

Cel care este mai greu împovărat vrea să intre primul prin poartă, să înceapă călătoria spre cer. Dar ce se întâmplă cu ceilalţi? Asta aş vrea eu să ştiu, o oameni buni! Toţi oamenii aceştia au făcut deja o cale lungă ca să ajungă acolo unde s-au oprit, iar calea slavei după care umblă, se află înaintea lor; de ce nu continuă înainte? Ei bine toţi aceştia au multe motive, şi încă mai multe pretexte; dar oricât ar fi ele de nechibzuite, totuşi necesită multă înţelepciune pentru a le rezolva pe toate. Eu nu pot afirma că aş fi făcut-o. Numai Domnul este în stare să înlăture aceste nechibzuinţe care se află în inimile lor şi să-i ducă până acolo ca să facă pasul cel mare şi hotărâtor.

„Aproape mântuit”

Domnul Însuşi lucrează prin mijloacele Lui, şi eu am scris aceste pagini în nădejdea că El le va folosi în scopul Lui binecuvântat, şi anume de a-i îndruma pe cei ce caută o încredere simplă şi necondiţionată în Domnul. E îngrozitor să pieri tocmai în faţa porţii vieţii. Să fii aproape mântuit, apoi cu totul pierdut! De aceea o consider teribil de serioasă sarcina de a călăuzi pe prietenii mei şovăitori peste pragul vieţii. Intraţi! Faceţi pasul hotărâtor! Este ce vă rog stăruitor.

– Ch. H. Spurgeon, Înaintea Porții