Harul neglijat al pocăinței

Harul neglijat al pocăinței, de Thomas Watson – carte apărută la Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2010.

“Pocăința este necesară pentru oamenii lui Dumnezeu, care se bucură de o reală lucrare a harului în inimă. Ei trebuie să aducă zilnic o jertfă a lacrimilor. Antinomianismul spune că, atunci când oamenii vin la credință, ei sunt ușurați de toată povară și nu le mai rămâne nimic de făcut decât să se bucure de mântuirea primită prin credință. Nu este adevărat. Credincioșii mai au ceva de făcut. Ei trebuie să se pocăiască. Pocăința este un act continuu. Exprimarea întristării sfinte nu trebuie să înceteze până la moartea credinciosului. Într-o scrisoare adresată unei credincioase, numită Laeta, Ieronim îi spunea că viața ei trebuia să fie una de pocăință. Aceasta este o răstignire a firii pământești (Galateni 5:24), care nu se face dintr-o dată, ci treptat, pe durata întregii vieți.” (p. 65)

* * *

Thomas Watson – (1620-1686), predicator și autor puritan englez

Watson a studiat la Colegiul Emanuel, Cambridge, unde a fost remarcat pentru profunzimea sa. Activitatea pastorală i-a adus multă apreciere din partea mulțimilor, însă a fost deseori îngreunată de capriciile liderilor din vremea sa. Îngrijorat de presiunile puse de puterea regală asupra slujitorilor, Watson și-a continuat o vreme lucrarea în particular, fără sprijin din partea regalității sau a Bisericii Angliei. A murit în timp ce se ruga în cămăruța sa, la 28 Iulie 1686, lăsând în urmă o moștenire spirituală bogată prin cărțile pe care le-a scris.

Harul neglijat al pocăinței – coperta a doua