De ce întârzie trezirea?

De ce întârzie trezirea este prima carte publicată de Leonard Ravenhil. Duhul Sfânt a uns cu adevărat această carte şi vieţile multor oameni; inclusiv ale predicatorilor, au fost zguduite şi binecuvântate prin ea.

Leonard Ravenhil s-a rugat pentru trezire timp de peste şaptezeci de ani şi a petrecut nopţi întregi rugându-se pentru ea. Ceea ce îl făcea să tânjească după ea era un simţ profund al realităţii crude a păcatului din viaţa creştinilor. Mai mult, era dorinţa de a-L vedea pe Dumnezeu glorificat. A înţeles faptul că trezirea este o revărsare a harului divin prin Dumnezeu Duhul Sfânt, fiind astfel o minune – „Dumnezeu îi învie pe cei morţi spiritual în număr mare şi umple bisercile cu oameni născuţi din Duhul.”

Sărăcia sufletească

„La ora aceasta tristă, lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus este rănit “în casa celor ce-L iubeau”. Biserica luptatoare şchioapătează şi este luată în râs şi numită impotentă. În fiecare an folosim munţi de hârtie şi râuri de cerneala ca să retipărim scrierile unor oameni de mult morţi, în timp ce Duhul Sfant, care este viu, caută oameni care să fie gata să calce ştiinţa lor sub picioare, să spargă balonul umflat al egoismului lor şi să recunoască deschis că, deşi au ochi, sunt totuşi orbi. Astfel de oameni, cu preţul inimii zdrobite şi al lacrimilor vărsate, caută să primească uleiul sfânt al doctoriei pentru ochi, care se cumpară numai cu preţul recunoaşterii sărăciei sufleteşti.

De ce lipsesc nașterile spirituale?

Încercăm să ne salvăm eşecul şi sărăcia spirituală ascunzându-ne sub doctrina suveranităţii lui Dumnezeu şi împotmolindu-ne într-un dispensaţionalism stagnant. În timpul acesta, iadul se umple… Puterile întunericului avansează, iar Dumnezeu caută zadarnic un om care să stea în spărtură, aşa cum a stat Ezechiel! Dragul meu frate predicator, azi ne place mai mult să călătorim decât să suferim, de aceea nu exista naşteri spirituale. Doamne, trimite-ne, şi asta cât mai repede, profeţi care să nu meargă la pas cu o biserică ce nu merge la pas cu Tine.

Este oare lungimea vieţii noastre aşa de dragă şi este oare confortul caselor noastre atât de preţuit încât să fim gata să le cumpărăm cu preţul unei vieţi de necredinţă, cu preţul rugăciunilor uscate şi fără viaţă? Nu cumva la marea judecată, în ultimă instanţă, în faţa lui Dumnezeu vor veni milioane de oameni trimişi la pierzare, la focul cel veşnic, să mă acuze că am fost nepăsător de soarta lor, că am trăit un materialism doar învelit în câteva versete din Scriptura? Ferească Dumnezeu Preasfântul! Nu ştiu ce vor alege alţii. Cât despre mine, daţi-mi focul trezirii sufletului meu şi a Bisericilor din întreaga ţară. Dacă nu, mai bine moartea!”

— fragmente, De ce întârzie trezirea?, de Leonard Ravenhill