Calea lui Dumnezeu, nu a noastră

Calea lui Dumnezeu, nu a noastră – Mesaje din Isaia 1:1-18

„Există un pericol foarte real: creştinii, din cauză că sunt oameni buni, trăiesc o viaţă morală și s-ar putea să nu cunoască mai nimic din ceea ce se petrece în jurul lor, în lume. Din pricina faptului că ei nu fac anumite lucruri sau nu privesc la anumite lucruri, nu sunt conştienţi de ceea ce se întâmplă.

Dar realitatea este că noi trăim într-o societate care se dezintegrează în jurul nostru; trăim într-o vreme de decădere morală care avansează cu o rapiditate extraordinară. Realizăm noi acest lucru? Conştientizăm noi că doar o revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu ne poate scoate din această stare?

Nevoia de trezire

Mi-e teamă că tendinţa noastră este să continuăm cu programele noastre frumoase duminică de duminică, să avem o părtăşie plină de bucurie, poate, ocazional, să facem un efort special, dar în general, să avem sentimentul că totul este bine. Citind revistele religioase, îţi poţi imagina că toate lucrurile merg bine. Acestea nu conţin nimic sau foarte puţin despre trezire, totul pare să meargă bine! Dar iată că societatea se prăbuşeşte înaintea ochilor noştri, se degradează într-o mocirlă morală înfiorătoare.

De ce oamenii lui Dumnezeu sunt atât de tăcuți şi mulţumiţi de ei înşişi într-o vreme ca aceasta? De ce nu se roagă toţi creştinii cu stăruință lui Dumnezeu pentru o trezire în biserică? De ce nu suntem toţi în acelaşi duh pentru a-L implora să deschidă ferestrele cerului şi să reverse Duhul Său cel Sfânt – Cel care poate să facă o lucrare în mijlocul nostru care să zguduie naţiunile? Mi-e teamă că majoritatea creştinilor nu se roagă aşa. Şi de ce nu? Există o singură explicaţie: ei nu au conştientizat niciodată profunzimea păcatului.”

Calea lui Dumnezeu, nu a noastră – citat sugestiv