Apostolul dragostei
1803-1902
Chapman a fost pastor, învățător și evanghelist, un conducător puternic și un vizionar, după cum dovedesc cu prisosință rezultatele lucrării sale. Stilul pe care l-a abordat în activitatea sa de conducător a fost în deplină consonanță cu principiile conducerii iubitoare și pline de har a lui Dumnezeu. Pe lângă rezultate, pentru el conta la fel de mult și duhul în care era înfăptuită lucrarea Domnului.
Robert Cleaver Chapman s-a născut în 1803, într-o familie de englezi înstăriți. La vârsta de cincisprezece ani a fost trimis la Londra pentru a urma studii de drept. După încheierea unui stagiu de cinci ani, a fost numit în funcțiile de avocat la Curtea de Apel și jurist la Consiliul Magistraturii Regale. Trei ani mai târziu, la vârsta de 23 de ani a moștenit o mică avere și și-a deschis propriul său cabinet de avocatură în centrul financiar al Londrei. Avocații cu experiență îl lăudau și-l încurajau. Se părea că o carieră strălucită în avocatură îi era deja asigurată. Însă Dumnezeu avea alte planuri.
Convertirea
Pentru prima dată în viața sa, la vârsta de 20 de ani, invitat de un prieten la o adunare independentă cu mulți membri, unde predica Harington Evans, Chapman a ascultat un mesaj care i-a atins inima. A fost copleșit de caracterul inadecvat al dreptății sale și, în același timp, de lucrarea ispășitoare a lui Isus Cristos. Acolo, la John Street Chapel, s-a întâlnit cu Mântuitorul.
Harington Evans s-a ocupat de Chapman, luându-l cu sine în lucrarea de evanghelizare în cartierele sărace, unde împărțeau alimente și îmbrăcăminte la nevoiași. În scurt timp a ajuns să fie foarte implicat în John Street Chapel, inclusiv în predicare, la rugămintea lui Evans.
Consacrare
În aprilie 1832, Chapman renunță la cariera sa de avocat și deveni pastorul unei mici adunări baptiste dezbinate, care se întâlnea la Ebenezer Chapel, în Barnstaple, districtul Devon, Anglia.
Fiind un mare iubitor al Sfintelor Scripturi, Chapman a pus accentul pe citirea întregii Scripturi și cugetarea asupra învățăturilor ei. El obișnuia să spună: „Erorile se bazează pe o parte a Scripturii scoasă din context; dar nicio eroare nu rezistă testului întregii Scripturi.”
Chapman nu era niciodată aspru sau dur cu oamenii. Unul dintre prietenii săi a spus despre el că era „îndrăzneț ca un leu și blând ca o doică”. Modelul său în relațiile cu oamenii era Dumnezeu. „Să fim mulțumitori”, spunea el, „pentru felul blând, tandru și răbdător în care Dumnezeu ne pregătește pentru slava cerească.”
Slujire
Asemenea unui păstor priceput care-și conduce turma pe pantele periculoase ale munților, spre locuri mai înalte cu pășuni verzi, Chapman a dus Ebenezer Chapel la un nivel spiritual superior.
Chapman s-a implicat cu multă răbdare, dragoste și lepădare de sine în aplanarea conflictelor doctrinare apărute între John Nelson Darby și B. W. Newton. Fără îndoială, aceasta a fost perioada cea mai dificilă din viața lui Chapman. Problema nu a fost niciodată rezolvată, iar înstrăinarea și ostilitatea dintre bisericile și persoanele implicate au continuat pe tot parcursul vieții lui.
În ce privește doctrinele de bază și principiile Scripturii, Chapman rămânea neclintit. Vorbea cu grijă și cu îndrăzneală pe asemenea teme, dar își echilibra învățăturile manifestând înțelegere și dragoste evlavioase. Viața a lui Chapman a fost marcată de multe prietenii frumoase, de lungă durată, cu oameni din medii variate. O asemenea viață bogată este rezultatul înțelepciunii care vine de sus și care „este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune” (Iacov 3:17).
Călătorii misionare
Cuprins de dragostea și înflăcărarea sa pentru Evanghelie, Chapman a făcut trei călătorii misionare în Spania, ultima în 1871, la vârsta de șaizeci și șapte de ani. Timp de zece luni, a străbătut țara, împărtășind mesajul Evangheliei oricărui om care era dispus să asculte.
Chapman i-a îndrumat pe mulți viitori misionari, printre aceștia aflându-se și Hudson Taylor. El l-a încurajat să își pună în practică planurile de a evangheliza în China. Când Hudson a înființat Misiunea pentru China Continentală, Chapman a fost desemnat persoană de contact, împreună cu alții (aceștia erau sprijinitori ai Misiunii și îndrumători ai celor care se interesau de ea).
Viața sfântă a lui Chapman a avut un imens impact asupra oamenilor. Chiar și cei care nu-L cunoșteau pe Domnul se refereau la Chapman folosind termenii „om al lui Dumnezeu”, sau „omul acela sfânt”. Mulți credeau că Chapman se bucura de protecția specială a lui Dumnezeu. Odată, când se urcă într-o diligență, vizitiul anunță: „Domnilor, nu-i nevoie să vă faceți asigurarea pe viață azi, domnilor; dl. Chapman călătorește cu noi!” Altă dată, pe când trenul în care se afla Chapman cobora un deal abrupt din apropierea orașului Barnstaple, o femeie a fost cuprinsă de spaimă. Însă un domn a asigurat-o că nu este niciun pericol, pentru că dl. Chapman se află în tren!
Apostolul dragostei
Chapman a predicat ultima oară la Grosvenor Chapel, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de nouăzeci și opt de ani. Predica a durat o oră și un sfert. La aniversarea vârstei de nouăzeci și nouă de ani, în ianuarie 1902, a primit mesaje de felicitare din toată lumea.
Câteva luni mai târziu, pe 12 iunie 1902, Robert Cleaver Chapman, copilul iubit al lui Dumnezeu, a plecat la Domnul.
Deși Chapman nu dorea să fie venerat, dragostea sa a atins atât de mulți oameni, încât renumele a devenit moștenirea sa. Charles H. Spurgeon l-a numit: „cel mai sfânt om pe care l-am cunoscut vreodată.” Spre sfârșitul vieții, Chapman era vestit în toată lumea pentru dragostea, înțelepciunea și mila sa.
Spicuiri biografice din „Conducerea agape” (Lampadarul de Aur) și Ei L-au cunoscut pe Dumnezeul lor, piesa nr. 7
Biografia sa completă o puteți găsi la editura PerlaSuferinței.ro
