Cerul era în el, înainte ca el să fie în cer
(1577 – 1635)
Richard Sibbes (1577-1635) a fost unul dintre cei mai influenţi oameni în mişcarea puritană de la începutul secolului al XVII-lea. A fost cunoscut pentru înalta calitate a slujirii sale.
Izaak Walton a scris despre Richard Sibbes: „Acestui om binecuvântat să i se aducă numai lauda aceasta: cerul era în el, înainte ca el să fie în cer.”
Scrierile complete ale lui Sibbes sunt publicate în şapte volume în Seria Nichol, între anii 1862 şi 1864, şi apoi de The Banner of Truth Trust între anii 1973 şi 1982.
Începuturi
Richard Sibbes s-a născut în 1577, în Tostock, Suffolk, un județ puritan din vechea Anglie. A fost botezat în biserica parohială din Thurston, unde a și mers la școală.
Încă din copilărie, Sibbes a avut o pasiune pentru cărți. Tatăl său, Paul Sibbes, un rotar muncitor și, conform lui Zachary Catlin, un biograf contemporan al lui Sibbes, „un creștin sincer și devotat”, s-a arătat însă iritat de interesul fiului său pentru cărți. În încercarea de a-l abate de la achiziționarea cărților, tatăl său i-a oferit unelte pentru meseria de rotar, dar băiatul nu s-a lăsat descurajat.
Cu sprijinul altora, Sibbes a fost admis la St. John’s College, Cambridge, la vârsta de optsprezece ani. A obținut diploma de licență în arte în 1599, a devenit membru al colegiului în 1601 și a obținut masteratul în arte în 1602. În 1603, a fost convertit la creștinism prin predica lui Paul Baynes, pe care Sibbes îl numea „tatăl său în Evanghelie”. Baynes, cunoscut mai ales pentru comentariul său asupra Epistolei către Efeseni, i-a succedat lui William Perkins la Biserica Sf. Andrei din Cambridge.
Slujirea
Sibbes a fost ordinat în slujirea Bisericii Angliei în Norwich, în 1608. În 1609, a fost ales ca unul dintre predicatorii colegiului și a obținut diploma de Licență în Teologie în 1610. Între 1611 și 1616, a fost lector la Biserica Holy Trinity din Cambridge. Predicile sale au trezit orașul Cambridge din indiferența spirituală în care căzuse după moartea lui Perkins. Pentru a găzdui numărul mare de vizitatori, a fost extinsă clădirea bisericii. Sub influența predicilor lui Sibbes, John Cotton și Hugh Peters s-au convertit. Thomas Goodwin a renunțat la arminianism. John Preston a trecut de la „predicarea spirituală sofisticată” la una mai simplă și profundă.
În 1617, Sibbes s-a mutat la Londra ca lector la Gray’s Inn, cel mai mare dintre cele patru mari Inns of Court („Inns of Court” este un termen specific pentru cele patru societăți profesionale istorice din Londra care sunt responsabile pentru educația și admiterea avocaților în Baroul din Anglia și Țara Galilor). El rămâne și astăzi un centru important pentru studiul și practica dreptului în Anglia.
În 1626, a devenit și director al St. Catharine’s College, Cambridge. Sub conducerea sa, colegiul a recăpătat o parte din prestigiul său anterior. A produs mai mulți absolvenți care aveau să devină membri importanți ai Adunării de la Westminster: John Arrowsmith, William Spurstowe și William Strong. Curând după această numire, Sibbes a primit titlul de Doctor în Teologie la Cambridge. Datorită predicilor sale evlavioase și vieții sale sfinte, a fost supranumit „Doctorul ceresc”.
În 1633, regele Carol I i-a oferit lui Sibbes conducerea Bisericii Holy Trinity din Cambridge. Sibbes a continuat să slujească ca predicator la Gray’s Inn, director al St. Catharine’s Hall și vicar al Holy Trinity până la moartea sa, în 1635.
Viață și relaționare
Sibbes nu s-a căsătorit niciodată, dar a construit o rețea impresionantă de prietenii, care includea predicatori evlavioși, avocați renumiți și lideri parlamentari din perioada timpurie a dinastiei Stuart. El spunea: „Prietenii evlavioși sunt predici vii.” A scris cel puțin treisprezece introduceri la lucrările colegilor săi puritani.
Sibbes a fost un om blând, care a evitat pe cât posibil controversele vremii sale. „Diviziunile nasc alte diviziuni,” susținea el. Totuși, au existat excepții, precum confruntările sale cu arhiepiscopul Laud, catolicii și arminienii. A rămas apropiat de mulți pastori și lideri care doreau reforme mai radicale decât el pentru Biserica Angliei.
A fost o inspirație pentru mulți, influențând anglicanismul, presbiterianismul și independenții – cele trei curente dominante ale bisericii din Anglia la acea vreme. A fost un „pastor al pastorilor” și a trăit o viață de moderație. „Acolo unde este cea mai mare sfințenie, există și cea mai mare moderație, acolo unde aceasta nu prejudiciază evlavia față de Dumnezeu și binele altora,” scria el.
Ce au mărturisit alții despre el
Istoricul Daniel Neal l-a descris pe Sibbes ca un predicator renumit, un teolog erudit și un om caritabil și smerit, care își subestima mereu darurile. Totuși, puritanii l-au recunoscut pe Sibbes drept un predicator centrat pe Hristos, cu o teologie profund experiențială. Atât cei învățați, cât și cei mai simpli din toate clasele sociale au beneficiat de predicile sale captivante.
Sibbes spunea: „A predica înseamnă a cuceri… Scopul principal al tuturor [predicilor] este de a ne atrage spre a accepta domnia blândă, sigură, înțeleaptă și victorioasă a lui Hristos.” Catlin scria despre Sibbes: „Niciun om pe care l-am cunoscut vreodată nu a intrat atât de adânc în inima mea sau nu a rămas atât de aproape de ea.” Maurice Roberts spunea despre Sibbes: „Teologia sa este complet ortodoxă, desigur, dar este ca un combustibil pentru un mare motor de combustie, trecând mereu în flacără și fiind transformată în energie, astfel încât să-L slujească pe Dumnezeu și, mai mult, să-L bucure și să-L guste pe Dumnezeu cu sufletul.”
Biograful lui John Milton, David Masson, scria: „Niciun alt scriitor de teologie practică nu pare să fi fost atât de citit în secolul al XVII-lea printre clasele mijlocii evlavioase din Anglia precum Sibbes.” Istoricul William Haller spunea că predicile lui Sibbes erau „cele mai strălucitoare și populare dintre toate cuvântările bisericii puritane militante.”
Spre casa Tatălui
Ultimele sale predici, rostite cu o săptămână înainte de moarte, au fost pe Ioan 14:2: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri… Mă duc să vă pregătesc un loc.” Întrebat în ultimele sale zile despre starea sufletului său, Sibbes a răspuns: „I-aș face lui Dumnezeu o mare nedreptate dacă aș spune că nu este foarte bine.” Și-a început testamentul dictat pe 4 iulie 1635, cu o zi înainte de moarte, astfel: „Îmi încredințez sufletul în mâinile Mântuitorului meu milostiv, care l-a răscumpărat cu cel mai prețios sânge al Său și acum apare în cer pentru a-l primi.” William Gouge a predicat la înmormântarea lui Sibbes.
Date biografice preluate de pe perlasuferintei.ro și monergism.com
