skip to Main Content

Desfătat în Dumnezeu

George Müller - biografii
Johann Georg Ferdinand Müller
1805-1898

Născut în Germania, George Müller (1805-1898) a plecat în Anglia când era încă copil. După o tinereţe păcătoasă şi necredincioasă s-a convertit şi a devenit celebru datorită devoţiunii lui faţă de orfanii din Anglia.

Slujitorul orfanilor din Bristol

Pe vârful dealului Ashley din Bristol, Anglia, se zăresc imensele clădiri care erau „cămin” pentru mai mult de 2.000 de orfani. Banii pentru construirea şi întreţinerea acestei instituţii şi a altor servicii auxiliare însemnau mai mult de un 1.500.000 de lire sterline şi au fost adunaţi numai ca răspuns la rugăciunea plină de credinţă. Müller scria despre această minune astfel:

„7.500.000 de dolari mi-au fost trimişi ca răspuns la rugăciune. Aveam nevoie de aproape 200.000 de dolari într-un an şi toţi au venit atunci când am avut nevoie. Nimeni n-ar putea să spună vreodată că i-am cerut vreun ban. Nu aveam comitete, oameni însărcinaţi cu strângerea banilor, votări sau dotări. Totul a venit ca răspuns la rugăciunea plină de încredere.”

În căminele lui, mai mult de 10.000 de orfani săraci erau primiţi, instruiţi și educaţi. Mai apoi, erau trimişi să ocupe locuri folositoare în lume. Despre alte lucrări de caritate în care s-a angajat şi despre nevoia de bani el scria:

„Am ajuns în situaţia în care nu îmi mai rămăsese nici o resursă pentru cele 2.100 de persoane ce aşteptau nu numai masa, ci şi toate celelalte lucruri necesare, iar toate fondurile erau epuizate; 189 de misionari trebuiau sprijiniţi şi nu mai aveau bani de nici un fel; aproape 100 de şcoli, cu aproximativ 9.000 de elevi, trebuiau susţinute şi nu mai aveam nici o resursă la dispoziţie pentru ele; aproape 4.000.000 de broşuri şi 10.000 de copii ale Sfintelor Scripturi trebuiau trimise în fiecare an şi toţi banii fuseseră cheltuiţi.”

Îndrăzneala credinței

Cum a primit Müller banii se ştie destul de bine. Două exemple ilustrează credinţa şi simplitatea sa, dar şi profunzimea vieţii sale de rugăciune:

„4 septembrie 1844 – Azi dimineaţă aveam în mână doar 1 cent. Opreşte-te o clipă, iubite cititor! Doar un singur cent disponibil când începuse ziua. Gândeşte-te la aceasta şi gândeşte-te la cei aproape 14.000 de oameni ce trebuiau întreţinuţi. Voi, fraţi săraci, care aveţi 6 sau 8 copii şi salarii mici, gândiţi-vă la aceasta; şi voi, fraţii mei, care nu aparţineţi clasei muncitoare, dar aveţi, aşa cum se spune, mijloace foarte limitate, gândiţi-vă la aceasta! Nu aţi face şi voi la fel ca noi în aceleaşi necazuri? Vă iubeşte Dumnezeu mai puţin decât ne iubeşte pe noi? Oare nu iubeşte pe toţi copiii la fel cum Îl iubeşte pe singurul Său Fiu născut, potrivit cu Ioan 17:20-23? Ori suntem noi mai buni decât voi?…”

„13 aprilie – Astăzi este doar a doua oară, de pe 26 mai 1846, când resursele pentru aceste obiecte au fost complet epuizate. În aceste circumstanţe am apelat din nou la rugăciune şi credinţă. Pentru că remediul universal al nevoii de orice fel este să fac cunoscute cererile mele lui Dumnezeu, apoi să cred că Dumnezeu m-a auzit de dragul Fiului Său iubit, să caut răspunsurile la cererile mele şi să le aştept. De asemenea, am cerut special ca 4 fraţi, proprietarii şcolii Boy’s Day, să mă susţină cu rugăciunile lor, din moment ce săptămâna următoare nu voi putea să le plătesc salariul, dacă Domnul nu ne trimite resurse.”

Dependent de Dumnezeu

George Müller relatează apoi cum au sosit banii, fără a fi solicitaţi, în măsură mai mare sau mai mică, conform cu nevoile pe care le aveau. A preferat să nu ceară niciodată bani, ca să nu se simtă mai dependent de oameni decât de Dumnezeu. El mărturiseşte: „Atât timp cât rămân anumite posibilităţi fireşti credinţa nu înaintează atât de uşor (dacă pot spune astfel) ca atunci când toate aceste posibilităţi dau greş; cu cât dificultăţile sunt mai mari cu atât este mai uşor pentru credinţă.”

Stăruința în rugăciune

Din cartea lui Parsons avem următoarea relatare despre stăruinţa lui George Müller în rugăciune şi despre timpul afectat acesteia:

„El mi-a spus că se ruga mai mult pentru predicile pe care le ţinea decât pentru orice altceva, şi că adesea textul nu-i era arătat decât atunci când urca treptele amvonului, deşi se rugase pentru aceasta toată săptămâna.

L-am întrebat dacă petrecea mult timp pe genunchi.
– Ore, în fiecare zi. Dar trăiesc în spiritul rugăciunii. Mă rog când merg, când mă aşez şi când mă ridic. Şi răspunsurile vin întotdeauna. De zeci de mii de ori am primit răspuns la rugăciuni. Odată ce sunt convins că un lucru este bun, mă rog pentru el până ce se împlineşte. Nu renunţ niciodată.

Aceste cuvinte erau rostite cu bucurie. Aveau un nimb de triumf în ele, iar faţa bătrânului era îmbujorată de o bucurie sfântă. În timp ce le rostea se ridicase de pe scaun şi se plimba în jurul mesei.
– Mii de suflete au fost salvate ca răspuns la rugăciunile mele, spuse el mai departe. În ceruri voi întâlni zeci de mii de astfel de oameni.

Se opri din nou. Nu am spus nimic, aşa că a continuat:
– Esenţial este să nu renunţi niciodată, până când vine răspunsul. Mă rog de 52 de ani, în fiecare zi pentru 2 bărbaţi, fiii unui prieten din tinereţe. Nu sunt convertiţi încă, dar vor fi. Cum ar putea altfel? Există făgăduinţa neschimbătoare a lui Iehova şi eu mă sprijin pe ea. Marea greşeală a copilor lui Dumnezeu este că ei nu continuă să se roage; ei nu stăruie în rugăciune; ei nu perseverează. Dacă doresc un lucru spre slava lui Dumnezeu, ei ar trebui să se roage până îl primesc.”

Legea rugăciunii cu credință

George Müller se încredea atât de deplin în Dumnezeu, încât el compară experienţa rugăciunilor ascultate cu instituirea unei noi legi spirituale, tot la fel cum omul de ştiinţă stabileşte legi în fizică sau în chimie. El expune concepţia lui despre această lege spirituală astfel:

„Să presupunem că trebuie făcute o serie de experimente de chimie sau mecanică zilnic, pe o perioadă de 25 de ani, care au acelaşi rezultat invariabil, şi că nu există o lege stabilită mai înainte care să se refere la acest rezultat – la ce concluzie vom ajunge? Nu ar putea fi decât o singură concluzie la care toţi oamenii de ştiinţă ar trebui să adere. Ei vor declara cu toţii că a fost descoperită o nouă lege şi, în consecinţă, îşi vor modifica sistemele…

Cred că suntem obligaţi să ajungem la aceeaşi concluzie şi în ceea ce priveşte, în cazul de viaţă, principiile sănătoase şi înţelepte. Nici o altă lege nu se referă la aceste adevăruri în afară de acea lege vestită de Mântuitorul când a făgăduit că ne va răspunde rugăciunii credinţei. Nu avem nici un motiv să credem că ar fi ceva ieşit din comun sau deosebit în cazul domnului Müller şi al asociaţilor lui. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei va face fără îndoială, în aceleaşi condiţii, şi pentru oricare alt ucenic credincios al lui Hristos.”

Importanța Sfintelor Scripturi

Deşi George Müller este cunoscut mai ales pentru orfelinatele pe care le-a susţinut numai prin rugăciune, totuşi el a fost un devotat cercetător al Bibliei şi predicator. El a preţuit Scripturile cu mult deasupra oricărei alte literaturi, aşa cum se poate observa în următoarea comparaţie:

„În prima seară când m-am închis în cameră pentru a mă consacra rugăciunii şi meditaţiei asupra Scripturii, am învăţat în câteva ore mai mult decât în cele câteva luni de mai înainte. Dar diferenţa era că acum primeam adevărata putere pentru sufletul meu.”

În 1897, George Müller a fost invitat să vorbească la o adunare a Societăţii Biblice Britanice şi Străine, dar nu a putut fi prezent. Ca răspuns, le-a trimis o declaraţie în care îşi mărturisea dragostea faţă de Biblie şi în care spunea că o citise de mai mult de 100 de ori şi că mii de suflete au ajuns să-L cunoască pe Isus prin Bibliile pe care le răspândea.

Experienţa studiului Bibliei l-a făcut să dea mai puţină atenţie comentariilor.

„Consider că aceste comentarii erudite înzestrează mintea cu multe noţiuni, şi adesea cu adevărul lui Dumnezeu; dar când învaţă Spiritul, prin intermediul rugăciunii şi meditaţiei, inima este atinsă. Primul mod de cunoaştere duce în general la îngâmfare şi este adesea abandonat când alt comentariu expune o opinie diferită şi se dovedeşte a fi nefolositor când este pus în practică. Al doilea mod de cunoaştere oferă bucurie, ne conduce mai aproape de Dumnezeu şi luând astfel loc în inimă, intrând în posesia noastră, el continuă să fie experimentat.”

Căutând zilnic Fața Domnului

Credinţa puternică şi încrederea simplă a rugăciunilor lui George Müller sunt binecunoscute la fel ca şi orfelinatele lui, totuşi el s-a rugat mai mult pentru predici decât pentru orice altceva, pentru că a fost un cercetător al Bibliei şi un predicator. El credea că are nevoie zilnic de un subiect al cererilor sale şi această cale a descoperit-o în obiceiul de a se plimba în aer liber dimineaţa devreme timp de o oră sau două, citind Biblia, concentrându-se şi meditând la fiecare verset pentru a descoperi binecuvântarea fundamentală. În curând meditaţia se transforma în rugăciune. Astfel întărit el era pregătit pentru a sluji zilnic. În a doua parte a zilei se ruga în mod special pentru susţinerea nevoilor marii familii de orfani în slujirea căreia se consacrase.

Date biografice preluate de pe: blog de Cuvânt

Back To Top