Singura armă care învinge este dragostea
(1892-1983)
Corrie Ten Boom și familia ei au ajutat evreii să scape de Holocaustul nazist în timpul celui de-al doilea război mondial. Se estimează că au salvat aproape 800 de vieți.
Cornelia „Corrie” Ten Boom s-a născut în Haarlem, Țările de Jos, în 1892, și a crescut într-o familie creștină. În timpul celui de-al doilea război mondial, ea și familia ei au ascuns sute de evrei pentru a-i proteja împotriva arestării de către autoritățile naziste. Trădată de un concetățean olandez, întreaga familie a fost încarcerată. Corrie a supraviețuit și a început un misiune la nivel mondial. Despre aceste lucruri a povestit, mai târziu, într-o carte intitulată Refugiul.
Începuturi
Cornelia Arnolda Johanna Ten Boom, a fost cea mai mică dintre cei patru copii. S-a născut pe data de 15 Aprilie, 1892, în Amsterdam, Olanda. Tatăl ei, Casper ten Boom, era ceasornicar. Când Corrie era încă un copil, familia s-a mutat la Haarlem, unde a moștenit atelierul familiei. Părinții ei evlavioși și iubitori au reflectat dragostea Tatălui ceresc, iar când Corrie era foarte tânără, ea L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al ei. Ea a fost martoră pentru El și s-a rugat pentru convertirea celor din cartierul ei de-a lungul anilor copilăriei.
Casa familiei Ten Boom de deasupra casei de ceasuri de la Barteljorisstraat 199 (numită Beje, pronunțată “bay-yay”, pe scurt) avea uși larg deschise pentru toată lumea și mai ales pentru cei care aveau nevoi. În afară de domnul și doamna Ten Boom și cei patru copii, micul cămin a fost împărțit cu trei mătuși. Iar mai târziu, cu o întreagă succesiune de copii adoptivi.
În căutarea vocației
Corrie a devenit prima femeie ceasornicar care a fost licențiat în Olanda. Cu toate acestea, ea a spus întotdeauna că ea nu a devenit niciodată un expert în acest sens, deoarece ea a fost în mod constant ocupată cu realizarea multor planuri. Au existat, de exemplu, cluburile pe care le-a condus – pentru băieți și fete și pentru copii și adulți retardați mintal – și o mișcare de cercetași creștini care, în cele din urmă, a fost compusă din mii de membri din Olanda, Indonezia și Antilele Olandeze.
Închisoare și lagăre
În 1844 a avut loc un eveniment neobișnuit pentru acea vreme. Bunicul lui Casper Ten Boom a început o întâlnire de rugăciune în Beje pentru poporul evreu. Familia Ten Boom i-a iubit mult pe evrei. Când Casper Ten Boom s-a implicat în ascunderea și salvarea unora dintre ei, în timpul celui de-al doilea război mondial, el a răspuns, fiind avertizat cu privire la pericolul implicat: „Dacă voi muri în închisoare, va fi o onoare să-mi fi dat viața pentru poporul de demult al lui Dumnezeu“. El și-a dat viața pentru ei. El și toți copiii săi au fost trădați și arestați. A murit, la vârsta de optzeci și patru de ani, după zece zile de închisoare.
Corrie și Betsie, sora ei, au fost transportate în lagărul de concentrare Ravensbruck „cel mai adânc iad pe care omul îl poate crea”. Aici, cu o mărturie radiantă a iubirii lui Dumnezeu, Betsie a murit în decembrie 1944. Corrie a fost eliberata la scurt timp după aceea printr-o eroare de scriere.
Slujirea de după război
După eliberare, Corrie și-a dedicat viața pentru a le spune altora ceea ce ea și Betsie au învățat în Ravensbruck: “Nu există nicio groapă atât de adâncă încât dragostea lui Hristos să nu fie și mai adâncă”. Corrie a adus acest mesaj în șaizeci și patru de țări în timpul a treizeci și trei de ani de călătorie. O parte importantă a mesajului ei a fost că atunci când Dumnezeu ne spune să ne iertăm dușmanii, El ne dă puterea și dragostea cu care să ne supunem.
Am întâlnit-o pentru prima dată pe Tante Corrie (“mătușa” în olandeză) când ea avea șaptezeci de ani. Unul dintre lucrurile care m-au impresionat foarte mult a fost dorința ei de a-L cunoaște și de a-L sluji mai bine pe Domnul Isus. Era dispusă să învețe de la bătrâni și tineri, bogați și săraci, intelectuali și needucați. Odată, în timp ce participam la o înmormântare cu ea, am văzut-o făcând notițe consistente despre mesajul pe care îl dădea un slujitor mai tânăr. Mai târziu am devenit colega ei și am călătorit cu ea pentru o vreme.
Jurnalul ei de notițe a a fost un lucru care a însoțit-o pretutindeni. Când, în 1977, și-a făcut casă în California, unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut, a fost să-și aducă grămada mare de jurnale care, unul câte unul, au însoțit-o de-a lungul anilor. O, cum îi plăcea să se uite prin ele. Prin intermediul revistei sale, The Hiding Place, ea le-a transmis partenerilor săi de rugăciune “decupaje din jurnalul ei” și le-a împărtășit câteva dintre miile de fotografii pe care le-a făcut în timpul călătoriilor sale.
Trecerea la Domnul
În 1978, viața foarte activă a Tantei Corrie de a vorbi, de a scrie și de a face filme a fost întreruptă peste noapte de un accident vascular cerebral grav care i-a luat abilitățile de vorbire, citire și scriere. Loviturile succesive au dus-o parțial la pat. Apoi au țintuit-o la pat într-o stare foarte grea la vârsta de 90 de ani. Totuși ea radia dragostea, pacea și biruința Domnului Isus. Chipul ei plin de bucurie i-a provocat foarte mult și i-a binecuvântat pe toți cei care au văzut-o.
De Pamela Rosewell – Colucrător al lui Corrie Ten Boom
Date biografice preluate de pe womenofchristianity.com
