Corneliu Marcu

Corneliu Marcu? Un om. De la smerenie la slavă

Corneliu Marcu (29.07.1958 – 16.05.2023)

Având pregătire de inginer constructor la Institutul Politehnic Traian Vuia din Timișoara, a fost preocupat mereu de studierea Sfintelor Scripturi și a crezut în puterea transformatoare și eliberatoare a Adevărului.

Citind, întâmplător, cartea Prayer, Key to Revival scrisă de David Yonggi Cho, pastorul celei mai mari biserici protestante din lume, Yoido Full Gospel Church din Seul, Coreea de Sud, în inima lui Corneliu s-a născut dorința de a vizita pentru trei zile această țară. Aceste trei zile s-au transformat în doi ani de studiu teologic masteral (MA) la ACTS University Seul, între anii 1993-1994. Aici a experimentat profund importanța și puterea rugăciunii.

S-a întors în țară cu dorința de a începe nopți de rugăciune în zilele de vineri și de a întemeia primul Munte al Rugăciunii din România.

Un om în slujba Domnului

A slujit ca pastor în Biserica Creștină Baptistă Betania din Sibiu, iar în anul 1999 a fondat Biserica Creștină Filadelfia din Sibiu. În bisericile unde a slujit se desfășoară până în prezent Rugăciunea de Vineri.

Între anii 2003-2007 a întemeiat Muntele Rugăciunii Horeb, în Munții Cindrel.

A urmat studii masterale (MDiv) și doctorale (PhD) între anii 1997-2003 la New Covenant International University, Florida, SUA.

A fost timp de 24 de ani pastor al Bisericii Creștine Filadelfia din Sibiu și al Bisericii Creștine Adevărul din Poplaca, până când a plecat la Domnul.

Obișnuia să abordeze în predicare cărți ale Bibliei în integralitatea lor, rezultând astfel mai multe cicluri de predici. Tot din studiul Scripturii s-a născut inspirația pentru numeroasele sale poezii. A ales slujirea în anonimat, dorind ca doar Hristos să fie glorificat și înălțat în toate.

Ultima carte abordată în studiul Scripturii a fost Cântarea Cântărilor, pe care a finalizat-o în Împărăția Cerească împreună cu Mirele său, în slavă.

NUNTA DIN CER

Rămâne-vor toate prădate de foc
Să umple haznaua şi hău’-n poiată
Doar duhul răzbi-va-n al vămilor joc
Să treacă ţărâna-n etern de îndată…

Şi frig nu mai e şi arşiţă deloc
Şi lacrimi şi moarte rămase-s la poartă
Cetate deschisă-n lumini de-arhiloc
Intrând pelerinii se umple de gloată…

Cu hainele albe purtând busuioc
Sumane păstrate în lada curată
Şi cu chimişire lucrate-n soroc
Ţărani cu căciulile-n mână se-arată…

Şi vin cu neveste şi prunci la un loc
Cu pâine şi vin şi cu sare curată
Cu ii şi cu şorţuri ţesute ad-hoc
Şi leagănu-n grindă mai scârţâie-o dată…

Şi-i Nuntă în ţară şi-n cerul baroc
La masa cu sfinţii de mult aşezată
Cu fața ca mărul Mireasa ia loc
Cu Mirele-n slavă pe veci măritată…

* * *