Cartea ȚEFANIA
„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii”. (Ţef 1.2,7)
Titlul
Numele profetului, care formează şi titlul cărţii vine de la două cuvinte ebraice: „Ţefan-Iah” care se pot traduce prin: „Dumnezeu care ascunde”.
Autorul
Ţefania este singurul profet care merge cu propria linie genealogică până la a patra generaţie: „Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia” (Ţef. 1.1). Motivul acestei prezentări este acela al sublinierii apartenenţei lui la linia davidică. Ţefania a fost un prinţ din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profeţiei. El a fost deci rudă de sânge cu împăratul Iosia, în timpul căruia şi-a desfăşurat activitatea. Se prea poate ca influenţa lui Ţefania să fi fost unul dintre factorii care l-au influenţat pe Iosia în mişcarea lui de trezire spirituală a ţării.
Data scrierii
Ţefania ne dă el însuşi datele lucrării lui profetice: „pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda” (Ţef 1:1). Ţinând seama că acest Iosia a domnit între 640-609 Î.H. şi că Ninive nu fusese încă nimicită (Ţef 2:13), putem fixa scrierea acestor profeţii între anii 640-612 Î.H., aceasta însemnând că Ţefania l-a însoţit pentru o vreme pe Ieremia în începutul misiunii sale.
Contextul istoric
Ţefania este profetul nemulţumit în vreme de trezire spirituală. Domnia lui Iosia a adus în Iuda o vreme de întoarcere la litera şi ritualul religios din „vremurile bune”. Prima reformă a lui Iosia s-a produs în anul 628 Î.H. în cel de al doisprezecelea an de domnie (2Cron 34.3-7). Împăratul a înlăturat altarele lui Baal, a dărâmat stâlpii idoleşti şi a ars oasele profeţilor mincinoşi pe altarele lor. Sase ani mai târziu (622 Î.H.), cea de a doua mişcare de reformă condusă de Iosia s-a produs atunci când preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în Templu (1Cron 34.8-35.19). Aceste două reforme au fost însă prea mici şi au venit prea târziu. Schimbarea a fost mai mult administrativă, decât spirituală (2Împ 22.0-23.0). Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia că Dumnezeu apreciază intenţiile lui bune, dar că poporul neînfrânat şi neschimbat în trăirile lui va trebui pedepsit cu asprime (2Împ 22.15-20). Înoirea făcută în ţară de Iosia a fost mai mult o reformă, decât o renaştere. Acest lucru a fost proclamat cu tărie de Ieremia: „ … vicleana Iuda, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie”. (Ier 3.6-10).
Conţinutul cărţii
Nu este de mirare deci că Ţefania nu pomeneşte nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra stării spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparenţelor. Ceea ce a văzut el în starea evreilor a fost nestatornicie, păcat şi nelegiuire. Expunând public vinovăţia oamenilor, Ţefania strigă cu putere anunţând venirea „zilei Domnului”. Acest uragan al mâniei divine se va năpusti peste ţară şi o va face una cu pământul. Ţefania şi Ioel au cântat împreună oda răzbunării lui Dumnezeu asupra împărăţiei lui Iuda.
Dincolo de vremea pedepsei, Ţefania vede şi el vremea îndurării şi a slavei:
„Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine. În ziua aceea vă voi aduce înapoi; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului” (Ţef 3.12,14,17,20).
Cuvinte cheia şi teme caracteristice
Ţefania este cunoscut pentru vehemenţa cu care proclamă „venirea zilei Domnului” (Ţef 1.14,15;Ţef 2.3).
Mesajul cărţii
Mesajul cărţii este clar: Dumnezeu nu poate fi înşelat cu aparente trecătoare. El cunoaşte şi cercetează inima. Jumătăţile de măsură în pocăinţă sunt sinonime cu nepocăinţa. O jumătate de trezire spirituală este insuficientă pentru mântuire tot aşa cum este insuficientă o scară prea scurtă sau un pod numai pe jumătate terminat.
SCHIŢA CĂRŢII
I. O PRIVIRE ÎNĂUNTRU – MÂNIE ASUPRA LUI IUDA
a. Pedeapsa asupra lui Iuda, Ţef 1.1-18
b. Îndemn la pocăinţă, Ţef 2.1-3
II. O PRIVIRE ÎN JUR – MÂNIE ASUPRA NEAMURILOR
a. Vest şi est: Filistia şi Moabul, Ţef 2.4-11
b. Sud şi Nord: Etiopia şi Asiria, Ţef 4.12-15
c. „Vai” – uri asupra Ierusalimului, Ţef 3.1-8
III. O PRIVIRE DINCOLO DE TIMP – VREMEA TĂMĂDUIRII
a. Convertirea Neamurilor, Ţef 3.9
b. Restaurarea poporului Legământului, Ţef 3.10-15
c. Slava se va întoarce în Ierusalim, Ţef 3.16-20