Cartea PROVERBE
Cartea aceasta nu trebuie judecată după volum, ci după imensitatea înţelepciunii pe care o găzduieşte. Mii de volume din bibliotecile lumii nu ne pot ajuta, toate la un loc, cît ne poate ajuta această singură carte. Autorul ei nevăzut este Dumnezeu, iar priceperea ei, deşi născută în sferele cerului este destinată să revoluţioneze viaţa terestră.
Titlul
Un proverb este un discurs de înţelepciune redus la o singură frază.
Autorul
Textul cărţii îl menţionează pe Solomon drept autor la începutul fiecăreia din cele trei secţiuni deci (Prov 1.1;Prov 10.1;Prov 25.1). Despre Solomon ştim deja că a fost autorul a 3.000 de proverbe şi a 1.005 cântări (1Împ 4.32). Nici un om din Israel nu a fost mai potrivit să editeze o carte de înţelepciune ca acest Solomon. El s-a rugat Domnului pentru înţelepciune (1Împ 3.5-9) şi a primit-o aşa cum nu ia mai fost dată nici unui om de pe faţa pământului (1Împ 4.29-31). Strălucirea gândirii lui l-a făcut celebru în lumea de atunci şi a atras admiraţia celor veniţi de la mari depărtări ca să-l vadă şi să-l asculte (1Împ 4.34;1Împ 10.1-13,24). Contribuţia lui Solomon la ridicarea Israelului a fost imensă. Capacitatea lui de sinteză, intuiţia şi clarviziunea lui sunt si astăzi proverbiale. Asta nu înseamnă că tot ceea ce a scris Solomon a fost produsul său nemijlocit. El însuşi ne spune că i-a plăcut să zăbovească îndelung asupra înţelepciunii răspândite de scrierile altora: „Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului” (Ecl 12.9-10). Prin aceasta , el a recunoscut că înţelepciunea nu este monopolul unui singur om, ci este darul făcut de Dumnezeu oamenilor; „Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân” (Ecl 12.11).
Data scrierii
Această culegere de proverbe a fost alcătuită prin preajma anului 931 Î.H. de către Solomon. Capitolele 25-29 ale cărţii au fost culese mai târziu de Ezechia şi adăugate cărţii lui Solomon.
Conţinutul cărţii
În această carte avem de a face cu mult mai mult decât cu o culegere de proverbe. De fapt sînt o varietate întreagă de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisă „înţelepciunea” acumulată de acest împărat cu o desăvârşită capacitate artistică. Cuprinsul cărţii semnalează diferitele modalităţi de exprimare, aşa că nu le vom mai enumera aici.
Mesajul cărţii
În capitolul 8 al cărţii „înţelepciunea” este personificată şi descrisă în toată perfecţiunea ei. Ea este de origine divină (Prov 8.22-31), este izvorul vieţii biologice şi spirituale (Prov 8.35,36;Prov 3.18), este neprihănită şi adevărată (Prov 8.8,9) şi se oferă tuturor celor ce o caută (Prov 8.1-6,32-35). Peste veacuri această „înţelepciune” s-a întrupat în persoana Domnului Isus Hristos, „în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col 2.3). Cartea proverbelor este o anticipare a întâlnirii cu Hristos, „care a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1Cor 1.30; conform lui 1Cor 1.22-24).
SCHIŢA CĂRŢII
I. LAUDA ÎNŢELEPCIUNII Prov 1 – 9
75 sonete. Introducere (Prov 1.1-9);
Ademenire din partea păcătoşilor (Prov 1.10-19)
Înţelepciunea care eliberează (Prov 2.1-22)
Folosul temeni de Dumnezeu (Prov 3.1-10)
Înţelepciunea, răsplata supremă (Prov 3.11-20)
Înţelepciunea, suprema siguranţă (Prov 3.21-26)
Înţelepciunea şi viclenia (Prov 3.27,35);
Înţelepciunea, suprema moştenire (Prov 4.1-9)
Cele două căi (Prov 4.10-19)
Înţelepciunea şi sănătatea (Prov 4.20-27)
Femeia străină (Prov 5.1-23)
Despre chezăşie (Prov 6.1-11)
Leneşul (Prov 6.6-11)
Cel ce seamănă certuri (Prov 6.12-19)
Fereşte-te de preacurvie (Prov 6.20-35)
Casa înţelepciunii şi Casa Nebuniei (Prov 9.0)
2 monologuri
Avertismentul înţelepciunii (Prov 1.20-33)
Înţelepciunea şi femeia străină (Prov 7.0 şi Prov 8.0)
II. MAXIMELE ÎNŢELEPCIUNII Prov 10 – 24
375 de proverbe sau aforisme în formă de afirmaţii care se contrastează, se complectează sau se compară reciproc (Prov 10.1-22.16)
16 epigrame. Introducere (Prov 22.17-21)
Epigrame amestecate (Prov 22.22-29)
Pericolul lăcomiei (Prov 23.1-3)
Deşertăciunea bogăţiilor (Prov 23.4-5)
Gazda vicleană (Prov 23.6-8)
Epigrame amestecate (Prov 23.9-18)
Îmbuibarea vinovată (Prov 23.19-21)
Trei ziceri (Prov 23.22-25)
Cursa celei stricate (Prov 23.26-28)
Vin şi Vai (Prov 23.29-35)
Epigrame amestecate (Prov 24.1-10)
Scapă-i dacă poţi (Prov 24.11-12
Înţelepciunea şi mierea (Prov 24.13-14)
Patru epigrame (Prov 24.15-22)
Imparţialitate (Prov 24.23-25)
Trei ziceri (Prov 24.26-29)
Ogorul leneşului (Prov 24.30-34)
III. ALTE MAXIME Prov 25 – 31
7 epigrame şi proverbe înmănunchiate.
Împăratul (Prov 25.1-7)
Diferite (Prov 25.6-26.2)
Despre nebuni (Prov 26.3-12)
Leneşul (Prov 26.13-16)
Dezbinatorii (Prov 26.17-26)
Diverse (Prov 26.27-27.22)
Gospodarul bun (Prov 27.23-27)
55 de proverbe sau aforisme în formă de perechi care se contrastează, se complectează sau se compară reciproc (Prov 28.0 şi Prov 29.0)
Cele treisprezece ziceri ale lui Agur (Prov 30.0)
Spusele mamei lui Lemuel (Prov 31.1-9)
Un acrostih despre femeia vrednică de cinste (Prov 31.10-31)