Cartea PLÂNGERILE LUI IEREMIA
Cartea aceasta este o elegie scrisă la moartea unui oraş. Ieremia plânge peste Ierusalimul transformat în ruine de către oştile invadatoare ale Babilonului.
Titlul
Cartea poartă acelaşi nume şi în original şi în traducerile mai cunoscute. Este clar că durerea acestui profet l-a făcut să vibreze cu o măiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aibe. Cele cinci capitole ale cărţii sunt tot atâtea plângeri ale căror versete sunt aşezate în ordine alfabetică. Fiecare dintre primele 4 capitole începe cu litera „a” şi se termină cu „z”. în capitolul 3, fiecărei litere îi sînt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plânge literalmente de la A la Z.
Autorul
Nimeni nu putea să scrie această carte în afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri neîmpărtăşite. Capitolele acestei cărţi ni-l prezintă plângând aplecat peste cadavrul mari sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un eşec total. Dumnezeu nu ne judecă însă după rezultatele slujirii noastre, ci după credincioşia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari bărbaţi din istoria poporului lui Dumnezeu.
Data scrierii
Cartea a fost scrisă la puţin timp după distrugerea Ierusalimului (Ier 39.52). Nebucadneţar a asediat oraşul din luna Ianuarie 588 până în luna Iulie 586. Ierusalimul a căzut în 19 Iulie, 586, iar Templul şi cetatea au fost date pradă focului în 15 August 586. Probabil că Ieremia a scris această serie de elegii înainte de plecarea lui înspre Egipt (Ier 43.1-7).
Conţinutul cărţii
Aşa cum am spus, cele cinci capitole sunt tot atâtea plângeri pe care profetul le revarsă asupra ruinelor oraşului. Cartea aceasta este o extraordinară carte de poezie. Ea nu a fost aşezată în secţiunea cărţilor poetice pentru că se înlănţuie în lucrarea profetică a lui Ieremia. Într-adevăr, în mijlocul durerii şi deznădejdii, Ieremia înalţă din când în când ode ale speranţei, veritabile demonstraţii de credinţă în mijlocul celor mai adverse condiţii. Iată, de exemplu, pasajul din Pl 3.21-23: „Iată ce mă mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă mai face să trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sînt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşi Ta este atât de mare!”.
Trei teme se împletesc în desfăşurarea ţesăturii poetice:
(1). Cea mai importantă dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul dărâmat. Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt. Lipsa pocăinţei a atras asupra evreilor pedeapsa cruntă. În durerea lui, Ieremia vorbeşte când în numele său, când în numele cetăţenilor Ierusalimului, când în numele cetăţii însăşi.
(2). A doua temă este mărturisirea păcatelor şi recunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu în hotărârea pedepsei asupra împărăţiei lui Iuda.
(3) Cea de a treia temă este mai puţin dominantă, dar nu mai puţin importantă: ea este nădejdea într-o viitoare restaurare a Ierusalimului şi a locuitorilor săi, datorită marelui har pe care evreii l-au găsit întotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaşte valoarea legământului. Iată ce scrie el în Pl 3.24-26: „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în EL, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”. Şi aceasta pentru că -.„Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare” (Pl 3.31-32).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Explicaţia nenorocirii Ierusalimului este descrisă astfel: „Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăpădit întăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda cu jale şi suspin. I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării Sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mânia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat şi pe preot” (Pl 2.5-6).
Mesajul cărţii
Ieremia este un slujitor care se aseamănă foarte mult cu Stăpânul său. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea să vină el însuşi pe pământ şi să plângă pentru aceiaşi cetate: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie” (Mt 23.37-38).
SCHIŢA CĂRTII
I. Distrugerea Ierusalimului Pl 1.0
Nenorocirile Ierusalimului Pl 1.1-11
Jalea Ierusalimului Pl 1.12-22
II. Mânia lui Dumnezeu Pl 2.0
Judecata Domnului, Pl 2.1-10
Plângerea profetului, Pl 2.11-22
III. Rugăciune pentru îndurare Pl 3.0
Cântarea de jale Pl 3.1-18
Pricina de încredere, Pl 3.19-42
Suferinţa profetului Pl 3.43-54
Rugăciunea profetului, Pl 3.55-66
IV. Jalea Ierusalimului asediat Pl 4.0
Asedierea cetăţii, Pl 4.1-12
Motivaţia nenorocirii, Pl 4.13-20
0 geană de nădejde, Pl 4.21-22
V. Rugăciune pentru renaştere Pl 5.0
Mărturisirea, Pl 5.1-18
Mijlocirea, Pl 5.19-22