Cartea NUMERI
În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărţile lui trebuiesc judecate prin prisma existenţei şi destinului acestui popor de excepţie. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice şi terestre în care a apărut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însuşi intervine în istorie şi-l cheamă pe Avram din cetatea păgână Ur, aflată în Caldeea, la vărsarea Tigrului şi Eufratului în golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, tatăl unei mari mulţimi (Gen 17.5), şi strămoşul tuturor evreilor. Finalul cărţii Geneza îi găseşte pe urmaşii acestui foarte important personaj istoric părăsind temporar Canaanul spre a se muta în Egipt.
Cartea Exodul ne arată cum familia celor 12 seminţii ale lui Iacov, nepotul lui Avraam creşte numeric depăşind stadiul unui simplu grup etnic şi devine un popor care stârneşte teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu însuşi intervine cu mână tare în Egipt spre a-l determina pe Faraon să-i lase pe evrei să plece spre a se întoarce înapoi în ţara promisă lui Avraam, ţara Canaanului. După ieşirea din Egipt, Dumnezeu dă acestui popor un cod de legi teocratice în virtutea căruia „Elohim” Dumnezeul cel atotputernic, devine Iehova, Dumnezeul evreilor. Israelul îşi întăreşte statutul de popor ales şi îşi însuşeşte o viată cultică corespunzătoare . Leviticul redă amănunţit prevederile morale, sociale şi ceremoniale ale codului teocratic de legi date evreilor. Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încă o etapă în drumul împlinirii fiinţei naţionale evreieşti. Poporul format în Egipt şi căruia i s-a dat în pustie o Constituţie este acum în drum spre vatra în care-şi va aşeza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca să le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduşi de Dumnezeu în această ţară nouă şi prosperă, dar necunoscută şi potenţial periculoasă? Aceasta este întrebarea la care răspunde conţinutul acestei cărţi.
Titlul
Evreieşte, cartea se numeşte: „în pustie”. Cei 70 de învăţaţi care au tradus Biblia din ebraică în greceşte la Alexandria în Egipt, au numit-o în Septuaginta: „Aritmoi”, numărătorile. Titlul din limba română vine din traducerea latină în care această carte se numeşte chiar aşa: „Numeri”.
Autorul
Toată lumea este unanimă în părerea că autorul cărţii este Moise.
Data scrierii
Probabil între anii 1450-1410 î.H.
Contextul istoric
La o lună şi jumătate după clădirea Cortului are loc cea dintâi numărătoare a poporului (Num 1.1 – 4.49). Acest recensământ a fost necesar pentru a determina capacitatea militară a naţiunii şi pentru a rândui aşezarea taberei lui Israel în jurul clădirii Cortului. Fără nici o îndoială că numărătoarea a fost necesară şi pentru reglementările administrative şi economice. Mulţimea de peste două milioane de persoane avea nevoie de puţină ordine si disciplină economică şi administrativă. Apoi urmează marea tragedie: poporul refuză să se încreadă în Dumnezeu pentru cucerirea Canaanului şi Dumnezeu hotărăşte să-i rătăcească prin pustie timp de 40 de ani. După această perioadă are loc cea de a doua numărătoare (Num 26.1-65). Toată mulţimea celor ce trecuseră de 20 de ani cu prilejul neascultării, pieriseră deja în pustie. Numai Iosua şi Caleb au fost cruţaţi. Ei vor conduce de acuma poporul. Au loc ultimele pregătiri înainte de a trece la cucerirea ţării. Poporul adunat la Cadeş este numărat încă o dată. Numărul lor este aproximativ egal cu numărul celor ce, cu 40 de ani în urmă, fuseseră scoşi din Egipt.
Tema cărţii
Cineva a zis că: (1) în Geneza vedem ruina omului, (2) în Exodul vedem răscumpărarea omului, (3) în Levitic vedem închinăciunea omului, iar (4) în Numeri vedem omul în umblarea lui cu Domnul. Şi numărătorile şi pribegia timp de 40 de ani prin pustie susţin acest punct de vedere.
Lecţia principală din cartea Numeri este că poporul lui Dumnezeu trebuie să umble prin credinţă dacă vrea să înainteze. Pentru a sublinia acest adevăr, textul relatează abateri de la această regulă şi sfârşitul lor tragic: neascultarea întregului popor (Num 11.1), neascultarea lui Aaron şi Maria (Num 12.1,9-10), refuzul de intra în ţara promisă (Num 14.2-3,26-30), neascultarea lui Moise (Num 20.12), idolatria poporului (Num 25.3,8-9). În ciuda acestor greşeli ale poporului, Dumnezeul legământului făcut cu ei i-a purtat cu credincioşie având grijă în mod miraculos de ei în cei 40 de ani de pribegie în pustie şi i-a făcut să ajungă în final în binecuvântata ţară a Canaanului.
Noul Testament preia lecţia neascultării din cartea Numeri şi o foloseşte pentru a imprima creştinilor o viaţă de credinţă şi de deplină ascultare faţă de Domnul (In 3.14;1Cor 10.1-12;2Pet 2.15-16;Apoc 2.14;Iuda 1.11)
Conţinutul cărţii
Aşezarea conţinutului acestei cărţi este unică în felul ei şi, o dată înţeleasă, ne va ajuta să păstrăm foarte uşor în memorie evenimentele cărţii. De la o primă privire observăm că avem de a face cu două generaţii de oameni: cea dintâi, care ieşise din Egipt dar care avea să piară în pustie, şi cea de a doua, care s-a născut în pustie şi avea să cucerească Canaanul. Primele 14 capitole tratează problema primei generaţii, ultimele 16 capitole istorisesc ceea ce s-a întâmplat cu generaţia născută în pustie iar între ele există grupul capitolelor 15 – 20 în care aflăm ceea ce s-a întâmplat pe drumurile pustiei în acea perioadă de tranziţie de 40 de ani. De unde ştim că de la capitolul 21 începe relatarea evenimentelor din viaţa generaţiei născute în pustie? Textul din Num 33.38 ne spune că moartea lui Iosua descrisă în Num 20.22-29 s-a petrecut: „în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii”.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Cartea Numeri mai poate fi numită şi „cartea călătoriilor şi popasurilor” (Num 33.1-2) sau „cartea cârtirilor” (Num 11.1,4;Num 12.2,etc;Ps 95.10). Cel mai cunoscut pasaj al cărţii este întâmplarea cu şarpele de aramă (Num 21.4-9) pe care o preia Domnul Isus în In 3.14-17 aplicând-o la propria Lui răstignire pentru mântuirea lumii. Alte tipuri care îl prevestesc pe Hristos sunt stânca lovită (Num 20.7-11) şi cetăţile de scăpare (Num 35).
Insuficienta aşezămintelor Vechi Testamentale pentru mântuire este ilustrată profetic de evenimentele petrecute în Num 20. În acest unic capitol ne întâlnim cu moartea Mariei, cu păcatul lui Moise şi cu moartea lui Aaron. Maria este reprezentativă pentru oficiul profeţiei, Aaron este reprezentantul preoţiei Vechi Testamentale, iar Moise este prin excelenţă reprezentantul Legii. Nici unul dintre aceşti trei oameni nu a putut intra în ţara promisă. Această misiune a fost păstrată pentru Iosua, care în nume şi misiune este un reprezentant al Căpeteniei mântuirii noastre: Domnul Isus Hristos.
SCHIŢA CĂRŢII
I. CEI IEŞIŢI DIN EGIPT Num 1 – 14
a. Numărarea israeliţilor, Num 1.1-4.49
b. Poziţia seminţiilor în tabără, Num 2.1-34
c. Poziţia şi slujbele leviţilor, Num 3.1-4.49
SFINŢIREA POPORULUI
a. Prin izgonirea celor necuraţi, Num 5.1-4
b. Prin despăgubirea pentru furt, Num 5.4-10
c. Prin clarificări în căsnicie, Num 5.11-31
d. Prin legea Nazireatului, Num 6.1-21
e. Prin binecuvântarea poporului, Num 6.22-27
f. Prin darurile căpeteniilor, Num 7.1-89
g. Prin închinarea leviţilor, Num 8.1-26
h. Prin ţinerea Paştelor, Num 9.1-14
i. Prin călăuzirea divină, Num 9.15-10.10
PLECAREA DIN SINAI
a. Începutul călătoriei, Num 10.11-28
b. Socrul lui Moise, Num 10.29-36
c. Începutul cârtirilor, Num 11.1-3
d. Cârtirea poporului, Num 11.4-35
e. Cârtirea Măriei, Num 12.1-16
ISCODIREA ŢĂRII
a. Trimiterea celor 12 iscoade, Num 13.1-20
b. Iscodirea ţării, Num 13.21-25
c. Raportul iscoadelor, Num 13.26-33
d. Necredinţa poporului, Num 14.1-10
e. Mânia lui Dumnezeu, Num 14.11-12
f. Mijlocirea lui Moise, Num 14.13-19
g. Pedepsirea celor necredincioşi, Num 14.20-38
h. Pedepsirea celor neascultători, Num 14.39-45
II. 40 DE ANI ÎN PUSTIE Num 15 – 20
a. Legi asupra jertfelor, Num 15.1-21
b. Păcatele fără voie, Num 15.22-31
c. Călcarea Sabatului, Num 15.32-36
d. Ciucurii de la veşminte, Num 15.37-41
CONTESTAREA ŞI CONFIRMAREA PREOŢIEI
a. Core, Datan şi Abiram, Num 16.1-50
b. Toiagul lui Aaron, Num 17.1-13
c. Responsabilităţile preoţilor, Num 18.1-7
d. Privilegiile preoţilor, Num 18.8-32
e. Vaca roşie, apa de curăţie, Num 19.1-22
MARIA, MOISE, AARON
a. Moartea Mariei, Num 20.1
b. Păcatul lui Moise, Num 20.2-13
c. Împotrivirea Edomiţiior, Num 20.14-21
d. Moartea lui Aaron, Eleazar, Num 20.22-29
III. CEI NĂSCUŢI ÎN PUSTIE Num 21 – 36
a. Înfrângerea şi biruinţa de la Arad, Num 21.1-3
b. Şarpele de aramă, Num 21.4-9
c. Alte călătorii, Num 22.10-35
BALAAM, PROFETUL VRĂJITOR
a. Balaac trimite după Balaam, Num 22.1-14
b. Măgăriţa lui Balaam, Num 22.15-41
c. Balaam binecuvântează, Num 23.1-30
d. Balaam confirmă binecuvântarea, Num 24;1-14
e. Steaua lui Iacov, Num 24.15-25
f. Şiretlicul lui Balaam, Num 25.1-15(31.16)
g. Omorârea Madianiţiior, Num 25.16-18
O NOUĂ NUMĂRĂTOARE
a. A doua numărătoare, Num 26.1-65
REPETAREA UNOR LEGI
a. Lege asupra moştenirii, Num 27.1-11
b. Iosua, urmaşul lui Moise, Num 27.12-23
c. Jertfa zilnică, Num 28.1-15
d. Jertfe de Paşte, Num 28.16-25
e. Jertfele de Rusalii, Num 28.26-31
f. Jerfe în ziua trâmbiţei, Num 29.1-6
g. Jertfe pentru ziua ispăşirii, Num 29.7-11
h. Jertfe pt. sărbătoarea corturilor, Num 29.12-40
i. Lege asupra juruinţelor, Num 30.1-2
î. Juruinţa femeilor, Num 30.3-16
BIRUINŢA ASUPRA MADIANIŢILOR
a. Lupta, Num 31.1-24
b. Împărţirea prăzii, Num 31.25-54
ŢARA DE DINCOLO DE IORDAN
a. Ruben şi Gad aleg Galaadul, Num 32.1-32
b. Cucerirea Galaadului, Num 32.33-42
RECAPITUALREA CĂLĂTORIILOR
a. Din Egipt până la Sinai, Num 33.15
b. De la Sinai până la Cades, Num 33.16-36
c. De la Cades la câmpia Moabului, Num 33.37-49
VOIA DOMNULUI PENTRU CANAAN
a. Canaaniţi trebuiesc nimiciţi, Num 33.50-56
b. Hotarele Canaanului, Num 34.1-29
c. Cetăţile Leviţilor, Num 35.1-8
d. Cetăţile de scăpare, Num 35.9-34
e. Moştenirea femeilor, Num 36.1-13