Cartea IEREMIA
PROFETUL LACRIMILOR
„O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (Ier 9.1).
Titlul
Cartea poartă numele autorului ei, care tradus înseamnă: „Dumnezeu aruncă”. Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vestească.
Data scrierii
Dumnezeu l-a chemat în slujbă pe Ieremia la aproximativ 60 de ani după moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea să se desfăşoare pe durata ultimilor 40 de ani de existenţă ai regatului lui Iuda.(„Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia,.., pe vremea lui Ioiachim,…până la sfârşitul lui Zedechia, …până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie.”(Ier 12.3)
Când Ieremia a început să vorbească, la vârsta de aproximativ 21 de ani, norii grei şi ameninţători se ridicaseră deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria şi întreg regatul de Nord căzuseră deja pradă de război şi fuseseră strămutaţi în ţara amară a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrăsese asupra lor judecata geloziei divine.
Autorul
Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte puţin despre viaţa autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presărată aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografică (Ier 10.23-24;Ier 11.18-12.6;Ier 15.10-18;Ier 17.9-11,14-18;Ier 18.18-23;Ier 20.7-18)
(a). Locul naşterii: Ieremia s-a născut la Anatot, un sătuc din ţinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a păstrat încă din vremurile vechi şi derivă de la zeiţa feniciană Anat. Anatot era una din cele 13 cetăţi date Leviţilor în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon şi Beniamin (Ios 21.13-19;1Cron 6.57-60). După divizarea împărăţiei lui Solomon, Anatot-ul a rămas în împărăţia lui Iuda. Localitatea mai există şi astăzi sub numele de Anata.
„Din ţara lui Beniamin”. Asemenea marelui apostol Pavel de mai târziu şi Ieremia a fost din seminţia lui Beniamin şi tot asemenea lui Pavel şi el a primit o misiune îndreptată în acelaşi timp şi înspre iudei şi înspre Neamuri (Ier 1.5,10,18). Cu amândoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresată de Dumnezeu cu secole înainte celor din seminţia lui Beniamin:
„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, şi se va odihni între umerii Lui” (Deut 33.12).
Cu adevărat aceşti doi beniamiţi ameninţaţi din toate părţile au găsit odihnă numai în Domnul, care a ştiut să-i ocrotească şi care i-a purtat cu credincioşie pe umeri.
(b). Familia: Tatăl său s-a numit Hilchia (Ier 1.1) şi a fost din rândul preoţilor. Ieremia a fost deci şi preot şi profet. Mama lui este menţionată în Ier 15.10, dar nu i se aminteşte numele. Ni se mai spune că Ieremia a mai avut şi alţi fraţi (Ier 12.6). Un amănunt semnificativ pentru consacrarea profetului este că Dumnezeu nu i-a dat voie să se căsătorească şi să aibe copii (Ier 16.2).
(c). Chemarea lui Ieremia: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia” înseamnă în anul 626 Î.H. De fapt textul ne spune că Dumnezeu l-a „plămădit” pentru misiunea lui încă din pântecele mamei (Ier 1.5). Timiditatea şi sfiiciunea lui proverbială l-au făcut însă să primească numai cu greu misiunea care i-a fost încredinţată (Ier 1.5,7,8;Ier 17.16;Ier 20.7).
(d). Moartea sa: Tradiţia ne spune că Ieremia a murit în Egipt, în mijlocul rămăşiţei poporului, fiind omorât cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinăciunea către „împărăteasa cerului” (Ier 44.1,8,16,17,18,25,26).
(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe şi mai atrăgătoare caractere din galeria eroilor biblici. Înăuntrul lui, Dumnezeu a ţesut într-o armonioasă întrepătrundere duioşia unei mame şi statornicia unui luptător, tandreţea feminină şi hotărârea neînduplecată a unui bărbat, fragilitatea nervoasă şi simplicitatea transparentă, elocvenţa sensibilă şi duritatea proclamatorului de adevăr.
Natura sa lăuntrică este atât de vizibilă în afară, convulsiile sufletului său sunt atât de publice, încât îl putem asemăna cu limpezimea apelor de cleştar din lacurile montane care reflectă fidel turbulenţa mereu schimbătoare a norilor de deasupra.
Ieremia a fost dăruit de Dumnezeu cu o natură interioară care nu l-a lăsat să se restrângă la poziţia unui simplu „comunicator” al voinţei divine. El n-a fost niciodată capabil să se detaşeze afectiv de conţinutul mesajului care i-a fost încredinţat. Mistuit de o dragoste intensă şi chinuitoare, Ieremia şi-a trăit mesajele suferind şi condamnând deopotrivă. Omul şi discursul profetic s-au contopit în întregime.
Ce impresionează mai întâi când ne gândim la Ieremia?
a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alături de cei căzuţi în vină. Este o simpatie şi o identificare la intensitatea căreia numai puţini oameni au ajuns. Lăuntrul lui Ieremia era sfâşiat în două. Pe de o parte, era îndrăgostit de Dumnezeu cu o iubire supremă, neclătinată şi definitivă, iar pe de altă parte era îndrăgostit de concetăţenii lui şi nu se putea opri să nu sufere alături de ei. Când erau loviţi ei, el le simţea loviturile.
Pe de o parte, în relaţia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relaţia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reuşit să intre deopotrivă şi în viaţa poporului său şi în natura divină, identificându-se cu amândouă. El nu s-a mulţumit să vorbească „pentru” Dumnezeu, ci a vorbit „împreună” cu El ţi nu s-a oprit doar să vorbească poporului, ci s-a coborât să fie „împreună” cu ei în suferinţă.
b. Perseverenţa lui plină de răbdare. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcaţi situaţia paradoxală în care a trăit profetul: Dumnezeu l-a chemat să vorbească unui popor răzvrătit, dar în acelaşi timp i-a interzis să mijlocească pentru ei (Ier 7.16;Ier 14.11-12). L-a încredinţat cu un mesaj care l-a făcut urât de popor, dar în acelaşi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a ieşi din mijlocul lor (Ier 20.7-10 şi mai ales Ier 37.11-16 şi Ier 43.1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe faţă şi cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat să nu aibe pe nimeni drag alături, lipsit de înţelegerea unei soţii şi de mângâierea copiilor, urât de cei din jur, iubind fără măsură, tratat ca trădător, dar purtând în sângele lui flacăra nădejdii naţionale, aruncat pe rând în temniţă, în gherlă, în groapa cu noroi (Ier 38.1-6), izbăvit rând pe rând din toate acestea, nedorit ca prooroc şi totuşi târât cu forţa alături de cei ce-şi împlineau neascultarea fugind în Egipt.
Conţinutul cărţii
Ieremia este „proorocul din ceasul al-12-lea”. El îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind răbdător, dar plin de sfinţenie. Cele două lecţii grafice din casa olarului ne spun că un vas nereuşit poate fi remodelat atâta timp cât nu s-a uscat încă (Ier 18.1-4), dar dacă se usucă, el nu mai poate fi recuperat şi sfârşeşte la groapa de gunoi (Ier 19.10-11). Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: Timpul de aşteptare pentru pocăinţa împărăţiei lui Iuda se apropie curând de sfârşit. Din cauza împietririi inimii lor, robia Babiloniană a devenit inevitabilă. Ieremia enumera cauzele morale şi spirituale care atrag asupra naţiunii catastrofa care urmează. El nu se opreşte însă numai la aceasta. Dincolo de pedeapsă, el vesteşte nădejdea într-o viitoare restaurare a Israelului. Privind în zarea vremii, el vede o rămăşiţă care se va întoarce şi va încheia cu Dumnezeu un nou legământ (Ier 31.0).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea se desfăşoară în jurul declaraţiilor făcute de Dumnezeu în Ier 7.23,24 şi Ier 8.11,12: „Căci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, …” Dar ei n-au ascultat, … au dat înapoi şi n-au mers înainte”. “Leagă în chip uşuratic rana poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este. Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urâciuni, … vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul”.
Mesajul cărţii
Viaţa lui Ieremia este o încurajare pentru toţi cei fragili şi singuratici, pentru toţi cei chemaţi de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Cu răbdare, cu blândeţe şi cu perseverenţă, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercările şi reuşeşte să-şi ducă până la bun sfârşit slujirea. Mulţi din cei tari şi înflăcăraţi au căzut. Un chipeş Saul, un înţelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vuiturile împotrivitoare ale vieţii. Firavul şi plângăreţul Ieremia a rămas însă în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii, rămân însă în picioare sălciile plângătoare unduite de vânt la marginea apelor.
SCHIŢA CĂRŢII
Introducere – Chemarea lui Ieremia (Ier 1.0)
I. PROFEŢII GENERALE, NEDATATE Ier 2 – 20
Primul mesaj Ier 2.1-3.5;
al doilea mesaj Ier 3.6-4.30;
al treilea mesaj (la poarta Templului) Ier 7.1-10.25;
cel de al patrulea (legământul rupt) Ier 11.1-12.17;
al cincilea (semnul cu brâul de lână) Ier 13.1-27
al şaselea (despre secetă) Ier 14.1-16.21;
al şaptelea (profetului necăsătorit) Ier 16.1-17.18;
al optulea (la porţile cetăţii) Ier 17.19-27;
al nouălea (vasul olarului) Ier 18.1-23;
al zecelea (vasul zdrobit) Ier 19.0;
urmarea Ier 20.0
II. PROFEŢII SPECIFICE, DATATE Ier 19 – 39
Prima (către Zedechia) Ier 21.0-23.0;
a doua (după prima deportare) Ier 24.0;
a treia (despre robia Babiloneană) Ier 25.0;
a patra (dărâmarea Ierusalimului şi Templului) Ier 26.0;
a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) Ier 27.0-28.0;
a şasea (către prinşii de război din Babilon) Ier 29.0-31.0;
a şaptea (al zecelea an al lui Zedechia) Ier 32.0-33.0;
a opta (pe timpul asediului Babilonean) Ier 34.0;
a noua (în zilele lui Ioiachim) Ier 35.0;
a zecea (Intr-al patrulea an al lui Ioiachim) Ier 36.0;
a unsprezecea (în timpul asediului) Ier 37.0;
urmarea Ier 38.0-39.0
III. DUPĂ CĂDEREA LUI IUDA Ier 40 – 44
Blândeţea celor din Babilon fată de Ieremia, Ier 40.1-6;
Ghedalia ca dregător şi omorârea lui, Ier 40.7-41.18;
Mesajul lui Ieremia pentru cei rămaşi în ţară Ier 42.0;
Ieremia târât în Egipt Ier 43.1-7;
primul mesaj către Iudeii din Egipt Ier 43.8-13;
al doilea mesaj către cei din Egipt Ier 44.0;
IV. PROFEŢII DESPRE NEAMURI Ier 45 – 51
Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc Ier 54.0;
primul mesaj (Despre Egipt) Ier 46.1-28;
al doilea (împotriva Filistenilor) Ier 47.1-7;
al treilea (împotriva Moabului) Ier 48.1-47;
al patrulea (împotriva Amoniţilor) Ier 49.1-6;
al cincilea (împotriva lui Edom) Ier 49.7-22;
al şaselea (împotriva Damascului) Ier 49.23-27;
al şaptelea (împotriva Chedarului şi Hatorului) Ier 49.28-33;
al optulea (împotriva Elamului) Ier 49.34-39;
al nouălea (împotriva Babilonului şi Caldeii) Ier 50.0-51.0;
ÎNCHEIERE: – Cucerirea Ierusalimului Ier 52.0