Cartea FAPTELE APOSTOLILOR
Titlul
În manuscrisele originale din limba greacă, cartea este numită: „Proxeis” -„Faptele”. Scopul cărţii este arătat în chiar titlul ei: „Faptele Apostolilor”. Unii au fost de părere că titlul ar fi mai corect în alte variante ca -„Faptele Domnului Isus după înviere” (Ţinând cont de cuvintele scrise de Luca în introducere: „ … în cea dintâi carte am vorbit despre tot ce a început să facă Isus… până în ziua care s-a înălţat la cer”, concluzia ar fi că cea de a doua carte cuprinde faptele făcute de acelaşi Isus după înălţarea la cer!). Alţii ar fi preferat: „Faptele Duhului Sfânt” şi nu puţini sunt cei care remarcă, asemenea lui Marshall, că : „Nu le putem numi Faptele Apostolilor, atâta vreme cât, ignorând activităţile celorlalţi apostoli, ele nu vorbesc decât despre unele fapte petrecute numai în vieţile lui Petru şi Pavel. Mai corect ar fi să le numim: „Unele fapte ale unor apostoli”!
Părerea noastră este că numele pe care-l poartă cartea este cel mai potrivit, atâta vreme cât asistăm la activităţile unui grup de oameni, trimişi de Isus Hristos în lume, îmbrăcaţi în puterea Duhului Sfânt şi care răspândesc mesajul lor pe temelia mărturiei lor colective.
Autorul
Este clar că autorul acestei cronici istorice este Luca, doctorul care a scris şi Evanghelia care-i poartă numele. Introducerea cărţii ne spune clar acest lucru:
“Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început, până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese” (Fapt 1.1-2).
Data scrierii
Luca a scris această cronică prin anii 62-63 D.H., pe la sfârşitul celei dintâi detenţii a lui Pavel în Roma. Trebuie spus că Luca a scris probabil sub directa supraveghere a lui Pavel. Cartea nu poate fi plasată mai târziu, deoarece nu descrie nici persecuţia creştinilor din Roma sub Nero (64 D.H.), nici moartea marelui apostol (68 D.H.), şi nici căderea Ierusalimului (70 D.H.).
Conţinutul cărţii
Cartea Faptele Apostolilor este o trecere firească de la evenimentele Evangheliilor la conţinutul epistolelor. Din structura cărţii înţelegem că Duhul Sfânt a inspirat scrierea acestei cronici din cel puţin trei motive majore:
1. Să ilustreze programul de răspândire al Evangheliei.
„Şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului” (Fapt 1.8) Faptele Apostolilor debutează cu naşterea Bisericii în ziua de Rusalii şi se încheie odată cu ajungerea lui Pavel la Roma.
2. Să adeverească autoritatea apostolică a lui Pavel.
Această autoritate a fost mult comentată şi contestată în rândul iudeilor. Luca scrie cronica cu gândul de a arăta tuturor că Domnul Isus este Acela care l-a chemat pe Pavel, Acela care l-a învăţat şi Acela care l-a folosit pentru trimiterea Evangheliei la Neamuri. Mai mult, Luca vrea să spună tuturor că Pavel este egalul lui Petru în lucrarea Evangheliei. Nu încape nici o îndoială că Luca simţea amărăciunea din sufletul lui Pavel. Epistolele acestui apostol al Neamurilor sunt pline de pasaje în care el simte nevoia să se apere şi să se justifice. În multe locuri, persoana şi Evanghelia lui fuseseră vorbite de rău. Înarmat cu o mare doză de simpatie pentru Pavel şi martor la lucrările minunate pe care Dumnezeu le făcea prin apostol, Luca s-a aşternut la treabă hotărât să dovedească Bisericii că Dumnezeu i-a dat lui Pavel autoritate apostolică.
Pentru a-si împlini acest de al doilea scop, Luca îşi aşează materialul scrierii într-un plan alcătuit minuţios şi echilibrat în desfăşurare. El alege din activităţile lui Petru şi Pavel exact acele evenimente care îi pun pe picior de egalitate. S-ar părea că Luca ar vrea să spună tuturor: „Voi îl respectaţi pe Petru? Ei bine, eu vă voi arăta că Pavel nu este cu nimic mai prejos”.
PETRU
Prima predică (Fapt 2.1)
Vindecarea slăbănogului (Fapt 3.1)
Simon Magul (Fapt 8.1)
Puterea umbrei lui (Fapt 5.1)
Punerea mâinilor lui (Fapt 8.1)
Închinarea către Petru (Fapt 10.1)
Învierea Tabitei (Fapt 9.1)
Întemniţarea lui Petru (Fapt 12.1)
PAVEL
Prima predică (Fapt 13.1)
Vindecarea slăbănogului (Fapt 14.1)
Elima vrăjitorul (Fapt 13.1)
Basmale cu puteri vindecătoare (Fapt 19.1)
Punerea mâinilor lui (Fapt 19.1)
Închinarea către Pavel (Fapt 14.1)
Învierea lui Eutih (Fapt 2.1)
Întemniţarea lui Pavel (Fapt 28.1)
În situaţia în care Pavel a devenit autorul celor mai multe din epistolele Noului Testament, nu-i de mirare că s-a părut potrivit Duhului Sfânt să-l inspire pe Luca în scrierea Faptelor Apostolilor ca să ne arate tuturor cine este acest apostol şi cum a apărut el în sânul Bisericii primare. Fără scrierea lui Luca, epistolele lui Pavel ar fi fost mult mai greu de acceptat şi de asimilat.
3. Pentru a arăta cea de a doua refuzare a împărăţiei de către evrei.
Din predicile rostite de Petru la Rusalii şi imediat după aceea reiese foarte clar că dorinţa lui dumnezeu ar fi fost ca evreii să se pocăiască şi să înceapă evenimentele prevestite de proorocul Ioel: „Şi acum ştim, fraţilor că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că adică, Hristosul Său va pătimi. Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremuri de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Fapt 3.16-20). După învierea Sa din morţi, Domnul Isus a stat de vorbă cu ucenicii timp de 40 de zile despre: „lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu” (Fapt 1.3). Rusaliile au fost începutul semnelor prevestitoare instaurării acestei împărăţii. Semnele, vindecările şi minunile au făcut parte şi ele din acest debut timpuriu al împărăţiei. Autorul Faptelor Apostolilor ne arătă însă că evreii nu au primit mesajul apostolilor şi cum, încet – încet, Dumnezeu s-a îndepărtat de la Israel, a făcut să înceteze iarăşi semnele împărăţiei şi l-a trimis pe Pavel „la Neamuri” (Fapt 22.21).
Cronica lui Luca acopere o perioadă de aproximativ 30 de ani din viaţa Bisericii primare. Ea consemnează trecerea de la iudaism la credinţa personală în Isus Hristos ca Mântuitor. Considerat la început doar ca o „sectă” iudaică”, creştinismul se desprinde încet – încet de graniţele Israelului ducând vestea despre Domnul Isus Hristos înspre marginile pământului.
Evenimentele petrecute în primii 30 de ani din viaţa Bisericii sunt foarte importante. Doctrinele şi practica Bisericii primare s-au cristalizat în anii aceştia de înaintare a Evangheliei. Astăzi, pentru ca o învăţătură sau practică să poată fi considerată validă în Biserică, ea trebuie să fi fost subiectul unei învăţături a Domnului Isus şi o practică a Bisericii primare. Iată de ce cronica lui Luca a devenit filtrul care reglementează învăţătura şi practica bisericii creştine din toate timpurile.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Cartea „Faptelor” este o carte de tranziţie: de la Evanghelii la Epistole, de la Iudaism la Creştinism, de la Lege la Har, de la Evrei în exclusivitate la orice făptură şi de la împărăţia lui Dumnezeu la Biserica lui Hristos.
CUPRINSUL CĂRŢII
I. Creştinismul în Ierusalim, Fapt 1.1-8.3
a. Domnul cei înviat, Fapt 1:1-26
Domnul Isus lămureşte, Fapt 1.1-5
Domnul Isus trimite, Fapt 1.6-11
Domnul Isus alege, Fapt 1.12-26
b. Rusaliile: Naşterea Bisericii, Fapt 2.1-47
Puterea de la Rusalii, Fapt 2.1-13
Predica de la Rusalii, Fapt 2.14-36
Prozeliţii de la Rusalii, Fapt 2.37-47
c. Vindecarea slăbănogului, Fapt 3.1-26
Minunea, Fapt 3.1-11
Mesajul, Fapt 3.12-26
d. Începutul prigoanei, Fapt 4.1-37
Prigoana, Fapt 4.1-22
Rugăciunea, Fapt 4.23-31
Resursele, Fapt 4.32-37
e. Compromis şi confruntare, Fapt 5.1-42
Refuzarea compromisului intern, Fapt 5.1-11
Biruinţa în confruntare externă, Fapt 5.12-42
f. Noi lucrători pentru noi lucrări, Fapt 6.1-7
g. Ştefan, cel dintâi martir, Fapt 6.8-8.3
Întărâtarea norodului, Fapt 6.8-15
înfruntarea doctrinară, Fapt 7.1-53
Omorârea lui Ştefan, Fapt 7.54-8.3
II. Creştinismul în Palestina şi Siria, Fapt 8.4-12.25
a. Împrăştierea creştinilor, Fapt 8.4-40
Samaritenii primesc Cuvântul, Fapt 8.4-25
Etiopianul primeşte Cuvântul, Fapt 8.26-40
b. Convertirea lui Pavel, Fapt 9:1-31
Pavel îl primeşte pe Domnul, Fapt 9.1-19
Biserica îl primeşte pe Pavel, Fapt 9.20-31
c. Convertirea celor dintre Neamuri, Fapt 9.32-11.30
Pregătirea lui Petru, Fapt 9.32-10.22
Predica lui Petru, Fapt 10.23-48
Apărarea lui Petru, Fapt 11.1-18
O nouă biserică la Antiohia, Fapt 11.19-30
d. Irod îi prigoneşte pe creştini, Fapt 12.1-25
Omorârea lui Iacov, Fapt 12.1-2
Închiderea şi eliberarea lui Petru, Fapt 12.3-19
Moartea lui Irod, Fapt 12.20-23
Răspândirea Cuvântului, Fapt 12.24-25
III. Creştinismul către marginile pământului, Fapt 13.1-28.31
a. Prima călătorie misionară, Fapt 13.1-14.28
Evenimentele din Antiohia, Fapt 13.1-3
Evenimentele din Cipru, Fapt 13.4-12
Evenimentele din cetăţile Galatiei, Fapt 13.13-14.20
Evenimentele din drumul de întoarcere, Fapt 14.20-28
b. Consiliul de la Ierusalim, Fapt 15.1-35
Deosebirea de vederi, Fapt 15.1-5
Discuţia, Fapt 15.6-18
Decizia, Fapt 15.19-29
Comunicarea hotărârii în Antiohia, Fapt 15.30-35
c. A doua călătorie misionară, Fapt 15.36-18.22
Formarea echipei misionare, Fapt 15.36-40
A doua vizită la Biserici, Fapt 15.41-16.5
Trecerea în Europa, Fapt 16.6-10
Lucrarea în Filipi, Fapt 16.11-40
Lucrarea în Tesalonic, Berea şi Atena, Fapt 17.1-34
Lucrarea în Corint, Fapt 18.1-17
Încheierea călătoriei, Fapt 18.18-22
d. A treia călătorie misionară, Fapt 18.23-21.26
La Efes: Puterea Cuvântului, Fapt 18.23-19.41
În Grecia, Fapt 20.1-5
Asia Mică: Troa şi prezbiterii din Efes, Fapt 20.6-38
Din Milet la Cezareea, Fapt 21.1-14
Pavel în Biserica din Ierusalim, Fapt 21.15-26
e Călătoria spre Roma, Fapt 21.27-28.31
Arestarea şi cuvântarea de apărare, Fapt 21.27-22.29
Pavel înaintea Sinedriului, Fapt 22.30-23.10
Pavel escortat spre Cezareea, Fapt 23.11-35
Pavel se apără înaintea lui Felix, Fapt 24.1-27
Pavel se apără înaintea lui Festus, Fapt 25.1-27
Pavel se apără înaintea lui Agripa, Fapt 26.1-32
Călătoria pe mare şi naufragiul, Fapt 27.1-44
Pavel în Malta şi spre Roma, Fapt 28.1-16
Pavel la Roma, Fapt 28.17-31