Cartea EXODUL
Exodul urmează Genezei în acelaşi fel în care Noul Testament urmează Vechiului Testament. Geneza ne vorbeşte despre căderea omului la toate examenele şi în toate privinţele; Exodul este descrierea glorioasei intervenţii a Dumnezeului pornit în răscumpărarea creaturii pierdute. Ea ne vorbeşte despre un Dumnezeu suveran care a hotărât în bunăvoinţa Lui să mântuiască.
Exodul este prin excelenţă cartea care ne vorbeşte mai clar decât oricare alta din Vechiul Testament despre lucrarea de mântuire. Acţiunea ei debutează în plină tragedie umană, dar se termină cu un triumf al slavei; începe prin a ne spune cum Dumnezeu s-a coborât plin de har în scena lumii pentru a izbăvi un popor pe care-l iubeşte şi se termină cu declaraţia că Dumnezeu a coborât în norul slavei pentru a locui în mijlocul acestui popor răscumpărat.
Titlul
Titlul românesc vine dintr-o traducere a Bibliei evreieşti în limba greacă numită „Septuaginta”. Exodul sau „Ieşirea” este o numire cum nu se poate mai nimerită pentru această carte în care Dumnezeu ne relatează despre ieşirea poporului ales din ţara în care suferiseră crunt ca robi timp de câteva generaţii. Termenul „exod” se află scris ca atare în Exod 19.1, iar în varianta lui grecească apare în cuprinsul Noului Testament în Evr 11.22;Lc 9.31 şi 2Pet 1.15 (în ultimele două texte cu sensul de ieşire ca o „trecere dincolo” în altă realitate).
Autorul
Încă din timpul lui Iosua, cartea i-a fost atribuită lui Moise (Ios 8.31-35;conf. Exod 20.25), părere confirmată apoi şi de Domnul Isus (Mc 12.26). Datele cărţii ne fac să credem că autorul ei a fost într-adevăr un om cu o foarte aleasă educaţie, care a locuit în Egipt un timp îndelungat şi a fost el însuşi martor ocular la evenimentele descrise. Autorul a fost familiarizat cu ciclul recoltelor din valea inferioară a Nilului (Exod 9.31-32); descrierile lui sunt foarte precise şi clare (Exod 2.3,12), dându-ne amănunte pe care numai un martor ocular putea să le observe (Exod 15.27).
Data scrierii
Probabil între anii 1445 -1440 î.H.
Subiectul
Tema acestei cărţi este eliberarea din robia Egipteană, ca o împlinire a promisiunii făcute în Gen 15.13-14. Această izbăvire a fost îndeplinită în urma unor intervenţii miraculoase din partea lui Dumnezeu (plăgile din Exod 7.14 – 12.36) şi n-a cerut din partea evreilor decât o încredere totală în eficacitatea sângelui simbolic vărsat (Exod 12.1-13). Ca şi în Noul Testament, eliberarea (sau mântuirea) are ca scop aducerea celor eliberaţi într-o stare de strânsă părtăşie cu Dumnezeu. După realizarea ieşirii din Egipt, poporului evreu îi este dată Legea, împreună cu o mulţime de alte descoperiri despre adevărata închinăciune înscrisă în tiparul şi simbolurile Cortului întâlnirii. La toate acestea sînt adăugate reguli care reglementează apropierea de Dumnezeu prin intermediul jertfelor practicate de preoţi.
În cartea Exod, Dumnezeu, care se apropiase până atunci de popor pe baza legământului Avraamic, îi aşează pe evrei aproape de Sine însuşi prin prerogativele unui alt legământ: cel Mozaic.
Legământul Avraamic dat în Gen 12.2-3 fusese întreit în semnificaţie:
(1) anunţa transformarea lui Avraam într-un popor foarte mare,
(2) îi promitea lui Avraam patru binecuvântări personale,
(3) prin evrei, făgăduia neamurilor trei lucruri distincte:
a. „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta”,
b. „voi blestema pe cei ce te vor blestema”,
c. toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (aceasta din urmă fiind încă o confirmare a „proto-evengheliei” din Gen 3.15 care vestise deja hotărârea că Cel care va veni din sămânţa femeii (Isus) va zdrobi capul şarpelui (Satan).
Legământul Mozaic era cuprins tot în trei secţiuni distincte, după cum urmează:
(1) Legea lui Dumnezeu despre neprihănire (Exod 20.1-26),
(2) Legile pentru judecată, hotărând în problemele vieţii sociale ale poporului Israel (Exod 21.1 – 24.11),
(3) poruncile care reglementau aspectele închinăciunii religioase a poporului Israel (Exod 24.12 – 31.18).
Aceste trei clemente formează împreună ceea ce Noul Testament numeşte mai târziu generic „Legea” (Mt 5.17,18).
Relaţia dintre legământul Avraamic şi legământul Mozaic este analizată în profunzime de autorul epistolei către Galateni. Legea mozaică a fost „aducătoare de moarte” (2Cor 3.7-8), poruncile, în rânduielile lor ofereau poporului în persoana Marelui Preot un mijlocitor care să facă ispăşirea pentru ei, iar în mulţimea de jertfe era ascunsă „acoperirea” păcatelor până la împlinirea vremii, în anticiparea Crucii mântuitoare a Domnului Isus (Evr 5.1-3;Evr 9.6-9;Rom 3.25-26). Astăzi, creştinul nu se mai află sub acest legământ Mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legământului celui Nou (Rom 3.21- 27;Rom 6.14-15;Gal 2.16;Gal 3.10-14;Gal 16-18;Gal 24-26;Gal 4.21-31;Evr 10.11-17).
Legământul Mozaic nu a desfiinţat legământul Avraamic, ci doar i-a adăugat ceva temporar, menit să aibe valabilitate doar până la venirea acelei „seminţe” care va aduce deplina împăcare (Gal 3.17-19). Prin intermediul legilor si poruncilor, Dumnezeu le-a arătat oamenilor normele neprihănirii şi dreptăţii divine. Experienţa trăirii sub pretenţiile Legii i-a convins pe evrei de natura lor păcătoasă, în timp ce preoţia şi mulţimea de jertfe trebuia să le vorbească despre o cale de ieşire de sub imperiul vinovăţiei spre o viaţă de iertare, curăţire, restaurare a părtăşiei şi adevărată închinare.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Cartea Exodul ne aşează înainte câteva „antetipuri” ale lui Isus Hristos: Moise (2.2), Paştele (12.11), mana (16.35), stânca (17.6) şi Cortul întâlnirii (25.9).
Exodul ne pune înainte o lectură fascinantă. Există oare în toată istoria un spectacol mai măreţ decât această „scoatere” a poporului evreu din robia Egiptului? Există oare în oricare alta din celelalte religii ale lumii o privelişte mai maiestuoasă şi mai slăvită decât această apariţie a lui Dumnezeu pe muntele Sinai cu ocazia dării Legii? Care clădire dintre capodoperele arhitectonice ale lumii se poate asemăna cu armonia şi bogăţia de semnificaţii de veşnică importanţă care este înscrisă în structura Cortului întâlnirii? Puteţi găsi undeva o figură mai impozantă ca acest gigantic întemeietor de neam cu numele de Moise? Există în toată istoria biblică o altă epocă mai importantă pentru definirea şi formarea „teocraţiei”?
Toate aceste evenimente şi date unice se găsesc aici în aceste 40 de capitole ale Exodului care ne vorbesc despre originea, legea şi organizarea religioasă a poporului Israel.
SCHIŢA CĂRŢII
I. EXODUL Exod 1.1 – 18.27
a. Suferinţele Israeliţilor, Exod 1.1-22
b. Pregătirea lui Moise, Exod 2.1-25
c. Chemarea lui Moise, Exod 3.1-4.31
d. Trimiterea lui Moise la Faraon, Exod 5.1-7.13
e. Prima plagă: sângele, Exod 7.14-25
f. A doua plagă: broaştele, Exod 8.1-15
g. A treia plagă: păduchii, Exod 8.16-19
h. A patra plagă: muştele, Exod 8.20-32
i. A cincea plagă: ciuma vitelor, Exod 9.1-7
î A şasea plagă: vărsatul negru, Exod 9.8-12
j. A şaptea plagă: grindina, Exod 9.13-35
k. A opta plagă: lăcustele, Exod 10.1-20
l. A noua plagă: întunericul, Exod 10.21-29
m. A zecea plagă: moartea, Exod 11.1-12.36
n. Plecarea din Egipt, Exod 12.37-51
o. Paştele şi întâii născuţi, Exod 13.1-16
p. Călătoria prin pustie, Exod 13.17-22
r. Trecerea Mării Roşii, Exod 14.1-15.21
s. Apele de la Mara, Exod 15.22-27
ş. Prepeliţele şi mana, Exod 16.1-36
t. Stânca din Horeb, Exod 17.1-7
ţ. Înfrângerea lui Amalec, Exod 18.1-12
u. Judecătorii, Exod 18.1-27
II. LEGEA Exod 19.1 – 24.18
a. Sinai, pregătiri pentru Legământ, Exod 19.0;
b. Cele 10 porunci, Exod 20.1-26
c. Legi privitoare la robie, Exod 21.1-11
d. Legi pentru ucidere şi vătămare, Exod 21.12-36
e. Legi pentru furt, Exod 22.1-4
f. Legi pentru vătămarea averii, Exod 22.5-15
g. Legi împotriva imoralităţii, Exod 22.16-20
h. Legi pentru protejarea săracilor, Exod 22.21-27
i. Legi pentru îndatoriri religioase, Exod 22.18-31
î. Legi pentru îndatoriri civile, Exod 23.1-14
j. Lege pentru Sabat, Exod 23.10-19
k. Promisiune pentru cucerire, Exod 23.20-33
l. Ratificarea Legământului, Exod 24.1-8
m. Descoperirea slavei dumnezeieşti, Exod 24.9-11
n. Moise se suie pe munte, Exod 24.12-18
III. CORTUL ÎNTÂLNIRII Exod 25.1 – 40.38
PLĂNUIT
a. Materialele pentru cort, Exod 25.1-9
b. Chivotul şi capacul ispăşirii, Exod 25.10-22
c. Masa cu pâinile, Exod 25.23-30
d. Sfeşnicul, Exod 25.31-40
e. Prelatele cortului, Exod 26.1-14
f. Scândurile pentru pereţi, Exod 26.15-30
g. Cele două perdele, Exod 26.31-37
h. Altarul pentru arderile de tot, Exod 27.1-8
i. Curtea cortului, Exod 27.9-19
î. Untdelemnul sfânt, Exod 27.20-21
j. Îmbrăcămintea preoţească, Exod 28.1-43
k. Sfinţirea preoţilor, Exod 29.1-46
l. Altarul tămâierii, Exod 30.1-10
m. Darul pentru răscumpărare, Exod 30.11-16
n. Ligheanul de aramă, Exod 30.17-21
o. Untdelemnul sfânt şi tămâia, Exod 30.22-38
p. Rânduirea meşterilor, Exod 31.1-11
r. Sabatul ca semn, Exod 31.12-17
s. Tablele legii, Exod 31.18
AMÂNAT
a. Viţelul de aur, Exod 32.1-6
b. Mânia lui Dumnezeu, Exod 32.7-10
c. Mijlocirea lui Moise, Exod 32.11-14
d. Mânia lui Moise, Exod 32.15-29
e. Moise se roagă pentru popor, Exod 32.30-35
f. Pocăinţa poporului, Exod 33.1-11
g. Moise cere să vadă slava, Exod 33.12-23
h. Reînnoirea Legământului, Exod 34.1-35
CONSTRUIT
a. Daruri pentru facerea cortului, Exod 35.1-29
b. Chemarea meşterilor, Exod 35.30-35
c. Dărnicia poporului, Exod 36.1-7
d. Clădirea cortului, Exod 36.8-38.31
e. Facerea veşmintelor preoţeşti, Exod 39.1-31
f. Lucrarea este sfârşită, Exod 39.32-43
g. Aşezarea şi sfinţirea cortului, Exod 40.1-33
h. Slava Domnului umple cortul, Exod 40.34-38