Cartea ESTERA
Cele trei mici cărţi de la sfârşitul secţiunii rezervate cărţilor istorice: Ezra, Neemia şiEstera ne dezvăluie lucrarea făcută de Dumnezeu cu evreii întorşi din robia babiloniană. Deosebirea dintre cartea Estera şi celelalte două este că, în timp ce Ezra şi Neemia descriu soarta celor întorşi în ţara lui Israel, Estera descrie un eveniment petrecut în viaţa milioanelor de evrei rămaşi răsfiraţi prin toate ţările imperiului.
Titlul
Împreună cu cartea Rut, Estera este singura carte din Biblie care poartă drept titlu un nume de femeie. Această eroină a neamului ei, fusese mai întâi numită Hadasa, dar numele ei evreiesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperială în „Estera” care se traduce prin „steaua răsăritului”.
Autorul
Nimeni nu ştie cu certitudine cine este autorul acestei remarcabile cărţi.
Data scrierii
Nu este nici ea cunoscută. Acţiunea cărţii se petrece însă ca timp undeva între capitolele 6 şi 7 ale cărţii lui Ezra.
Contextul istoric
Probabil că aţi auzit de Xerxes, unul dintre cei mai renumiţi împăraţi ai antichităţii, care a pornit cu o expediţie militară împotriva Greciei şi a cărei flotă a fost înfrântă în bătălia de la Salamina (480 î.H.). A fost una dintre cele mai importante bătălii navale din istorie. Xerxes acela este tocmai Ahaşveroş, împăratul persan pomenit în cartea Esterei. Din cele scrise de istoricul grec Herodot, se pare că ospăţul din primul capitol al cărţii Estera a fost prilejuit tocmai de consiliul pentru pregătirea expediţiei amintite. Patru ani mai târziu, când Xerxes mai căuta încă mângâiere după dureroasa înfrângere suferită, evreica Estera a fost făcută împărăteasă (Est 2.16).
Conţinutul cărţii
Două femei tinere îşi dau mâna peste veacuri în dragostea lor pentru poporul evreu: Rut şi Estera. Istoria Esterei este frumoasă cum numai o istorie orientală poate să fie. Întreaga acţiune se desfăşoară în jurul a trei ospeţe: ospăţul dat de Ahaşveroş în cinstea tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui (Est 1 şi 2), ospăţul dat de Estera (Est 7) şi ospăţul prilejuit de sărbătoarea Purim (Est 9). Subiectul întregii acţiuni este clar: Dumnezeu ştie să-şi păstreze poporul Său în mijlocul celor mai adverse condiţii. Departe de casă, pierduţi în mijlocul unui uriaş imperiu, fără privilegii, dar cu demnitatea celor ce nu se pleacă decât în faţa lui Iehova, evreii au părut o pradă uşoară în ochii verosului Haman, unul dintre cei mai înalţi demnitari ai împăratului. Pentru potolirea propriului său orgoliu, acest Haman pune la cale o stratagemă prin care urmăreşte distrugerea tuturor evreilor din imperiul persan. Evenimentele se succed cu repeziciune, situaţiile se schimbă pe neaşteptate şi Haman se trezeşte condamnat la moarte, iar evreii de pretutindeni sfârşesc prin a avea două zile de bucurie şi de răzbunare asupra tuturor duşmanilor lor.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Ceea ce izbeşte de la început în textul cărţii Estera este totala absenţă a numelui lui Dumnezeu. Motivul acestei omiteri a fost căutat de-a lungul secolelor de mulţi comentatori. Mulţi spun că tradiţia a hotărât ca această carte să fie citită în cursul serbărilor din zilele de Purim, care sunt „zile de ospăţ şi de sărbătoare” (Est 9.21-22) şi din respect pentru Dumnezeu a fost mai bine ca numele Lui să nu fie amestecat cu băutura şi veselia fără frâu.
Un verset care a trecut limitele acestei cărţi, trecând în patrimoniul universal este Est 4:14; „Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea va veni din altă parte pentru iudei, dar tu şi casa tatălui tăi veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie”.
Mesajul cărţii
Cartea ne vorbeşte clar despre „providenţa” divină manifestată prin felul în care Dumnezeu îşi păstrează mereu poporul. El lucrează prin ordinea naturală a evenimentelor, fără să prejudicieze voinţa liberă a vreunui om şi fără să întrerupă curgerea firească a întâmplărilor. Totuşi, în spatele celor ce se întâmplă este înţelepciunea Lui şi grija Lui nemărginită pentru aceia pe care îi iubeşte.
Estera este un portret de frumuseţe trupească şi sufletească feminină: plăcută la chip şi modestă la suflet (Est 2.15), înţeleptă (Est 2.9-17;Est 5.1-3), ascultătoare (Est 2:10), smerită (Est 4:16), curajoasă (Est 7:6), loială şi perseverentă (Est 2.22;Est 8.1-2;Est 7.3-4).
Mardoheu este un exemplu de urmat pentru toţi bărbaţii: „căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam” (Est 10.3).
SCHIŢA CĂRŢII
I. PRELIMINARII Est 1 – 5
a. Destituirea împărătesei Vasti, Est 1.1-22
b. Descoperirea lui Estera, Est 2.1-20
c. Devotamentul lui Mardobeu, Est 2.21-23
d. Decretul lui Haman, Est 3.1-15
II. MOMENTUL DE CRIZĂ, Est 4 – 5
a. Mardoheu apelează la Estera, Est 4.1-14
b. Răspunsul Esterei, Est 4.15-17
c. Bunăvoinţa împăratului, Est 5.1-8
d. Aroganţa criminală a lui Haman, Est 5.9-14
III. IZBĂVIREA PROVIDENŢIALĂ Est 6-10
ÎNFRÎNGEREA LUI HAMAN
a. Haman umilit, Est 6.1-7.10
b. Haman este spânzurat, Est 7.1-10
c. Decretul lui Ahaşveroş şi Mardoheu, Est 8.1-17
d. Răzbunarea asupra duşmanilor, Est 9.1-19
e. Instituirea sărbătorii Purim, Est 9.20-32
f. Faima şi cinstea lui Mardoheu, Est 10.1-3