A doua epistolă către TIMOTEI
Această epistolă este „cântecul de lebădă” al lui Pavel.
Titlul
În originalul grec, cartea poartă numele: „Pros Timotheon B”- „Către Timotei B”. Pentru descrierea raportului dintre Pavel şi Timotei vă rugăm să citiţi introducerea la „1Timotei”.
Autorul
Cel ce scrie aceste rânduri duioase este Pavel, „tatăl spiritual” al lui Timotei şi al atâtor altora. Bătrân, obosit, bolnav şi aflat aproape de clipa plecării lui la Domnul, apostolul se mai apleacă încă o dată asupra foii şi scrie cu „lacrimi de suflet” o epistolă de dragoste creştină.
Data scrierii
După eliberarea lui Pavel din prima lui detenţie în închisoarea din Roma (Fapt 28-30) apostolul călătoreşte prin Efes (1Tim 1.3), Creta (Tit 1.5), Nicopoli (Tit 3.12), Milet (2Tim 4-20) şi Troa (2Tim 4.13). Pavel avea însă de împlinit o profeţie (Fapt 21.11-13), aşa că drumurile vieţii lui îl duc iarăşi în închisoarea Romei (2Tim 1.16-17), unde îşi aşteaptă judecata şi execuţia (2Tim 4.6-8). Datele acestea fixează timpul scrierii celei de a doua epistole către Timotei cam prin anul 66 DH spre sfârşitul domniei împăratului roman Nero.
Contextul scrierii: Închisoarea este ultimul loc din care ne-am putea aştepta să primim o scrisoare de încurajare, iar condamnatul la moarte este ultimul om din lume de la care te aştepţi să auzi cuvinte de îmbărbătare. Totuşi, situaţiile acestea paradoxale s-au petrecut întocmai cu Timotei şi cu Pavel.
Conţinutul scrierii
Această ultimă epistolă scrisă de Pavel este un mesaj de întărire şi încurajare din partea apostolului pentru mai tânărul şi mai timidul său colaborator aflat în continuare la Efes. Departe de a se considera un învins, Pavel, ca un veritabil soldat al crucii, îi mai face ultima instrucţie lui Timotei. Veteranul predă armele recrutului înainte de lăsarea sa la vatră (2Tim 4.6,18).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Tema întregii cărţi poate fi luată din expresia – un bun ostaş al lui Hristos” (2Tim 2.3). Alte teme importante din epistolă sunt: „Inspirarea Scripturilor” (2Tim 3.16-17), credincioşie până la capăt (2Tim 8-9), „cununa neprihănirii” (2Tim 4.6-8), mântuirea finala (2Tim 4.18). Nicăieri în altă carte a Noului Testament nu găsim o descriere mai amănunţită a stării caracteristice a omenirii la vremea sfârşitului (2Tim 3.1-9;2Tim 4.3-4).
CUPRINSUL CĂRŢII
Chemare la credincioşie
Introducere, 2Tim 1.1-2
I. Adevăratul lucrător şi încercările prezente 2Tim 1 – 2
Chemări personale:
a. „Înflăcărează”, 2Tim 1.6
b. „Să nu-ţi fie ruşine de mărturisirea Domnului”, 2Tim 1.8
c. „Întăreşte-te”, 2Tim 2.1
d. „Sufere”, 2Tim 2.3
e. „Adu-ţi aminte de Domnul”, 2Tim 2.8
f. „adu-ţi aminte de exemplul meu”, 2Tim 1.12;2Tim 2.9-10;2Tim 4.5-8
Chemări pastorale:
a. „Adu-le aminte”, 2Tim 2.14
b. „Roagă-i fierbinte”, 2Tim 2.14
c. „Împarte drept Cuvântul adevărului”, 2Tim 2.15
d. „Fereşte-te de vorbăriile goale”, 2Tim 2.16
e. „Fereşte-te de întrebările nebune”, 2Tim 2.23
II. Adevăratul lucrător şi încercările viitoare 2Tim 3 – 4
Chemări personale:
a. „Fereşte-te de relele lumii”, 2Tim 3.1-13
b. „Rămâi în Cuvântul Domnului”, 2Tim 3.14-15
c. „Adu-ţi aminte de pilda mea”, 2Tim 3.10-11
d. „Adu-ţi aminte de Scriptură”, 2Tim 3.16-17
Chemări pastorale:
a. „Propovăduieşte Cuvântul”, 2Tim 4.2
b. „Rabdă suferinţele”, 2Tim 4.5
c. „Fă lucrul unui evanghelist”, 2Tim 4.5
d. „Împlineşte-ţi bine slujba”, 2Tim 4.5
e. „Adu-ţi aminte de judecata şi de împărăţia viitoare”, 2Tim 4.1
f. „Adu-ţi aminte de cununa răsplătirii”, 2Tim 4.8
Încheiere, 2Tim 4.9-22