Cartea 2 SAMUEL
1 Samuel ne-a prezentat falimentul împăratului ales de oameni: Saul. 2 Samuel ne aşează înaintea ochilor frumoasa domnie a unui împărat „după inima lui Dumnezeu” : David.
Titlul
Singurul motiv pentru care cartea poartă numele de „2 Samuel” este acela că în original conţinutul ei a alcătuit o singură carte împreună cu cartea „1 Samuel”.
Autorul
Cronicarii care au păstrat scrisă amintirea acestor evenimente nu sunt cunoscuţi cu certitudine. 1Cron 29.29-30 ni-i indică drept autori pe doi profeţi: Natan şi Gad.
Data scrierii
Este nesigură, plasată însă cu certitudine undeva în cuprinsul secolului 10 dinaintea lui Hristos.
Conţinutul cărţii
2 Samuel poate fi o carte uşor de memorat dacă o vom considera drept o carte biografică. Subiectul ei poate fi formulat astfel: 40 de ani de domnie din viaţa împăratului David (2Sam 5.4-5).
David a preluat conducerea lui Israel într-un timp în care naţiunea se afla într-o stare haotică. Moartea lui Saul fusese în acelaşi timp şi tragică şi ruşinoasă. Prima experienţă a Israelului cu monarhia sfârşise într-un total eşec. Începutul cărţii „2 Samuel” ni-l arară pe David întors la Ţiclag după biruinţa pe care o avusese asupra Amaleciţilor (2Sam 1.1). El era obosit în trup, dar bucuros în suflet pentru victoria repurtată. Grija lui cea mare însă era la soarta celeilalte bătălii: aceea dintre filisteni şi Israel. După trei zile, David primeşte vestea că israelul a fost învins. Durerea lui David este sinceră şi nemângâiată. Cu această ocazie iese în relief toată frumuseţea caracterului său. Cântarea de jale scrisa de el pentru Saul şi mai ales pentru Ionatan (2Sam 1.17-27) este o elegie a unui suflet îndrăgostit şi neatins de morbul duşmăniei, în ciuda nebuniei ucigaşe a lui Saul, David l-a iubit până la capăt.
Începuturile domniei lui David au fost modeste şi pline de momente de descurajare, dar împăratul a avut o credinţă nestrămutată în Dumnezeu. Caracteristica vieţii lui David a fost o totală subordonare faţă de iniţiativele şi orarul lui Dumnezeu.
Sub conducerea lui David, Israelul a ajuns la apogeul puterii şi strălucirii. Timpul domniei lui şi timpul domniei fiului său Solomon sînt cunoscute drept „epoca de aur a Israelului”. David a eradicat idolatria din ţară. Conducerea lui militară a fost genială şi teritoriile cucerite de el au dus Israelul la cea mai mare întindere geografică din toată istoria lui. Faima şi bogăţia adusă de el evreilor era cunoscută pretutindeni. Negustorii evrei cutreierau pământul între Nil, Tigru şi Eufrat sau alunecau pe corăbiile mărilor până spre ţărmuri exotice şi îndepărtate. Dumnezeu a rânduit ca pe vremea domniei lui David şi Egiptul şi puterea Mesopotamiei, cele două puncte tradiţionale de dominaţie mondială, să fie intrate într-o totala eclipsă. Pentru câteva decenii, Israelul s-a aflat în fruntea naţiunilor lumii. Puterea, cultura, faima şi luxul aveau atunci o singură capitală: Ierusalimul. Tronul aşezat în acest oraş îşi exercita influenţa asupra populaţiei întregii lumii. De ce a făcut Dumnezeu aceste lucruri pentru David? Răspunsul nu este greu de găsit. David a acceptat să fie toată viaţa lui autoritatea numărul 2 în Israel. Secretul reuşitelor lui este întoarcerea la spiritul teocraţiei. Împăratul David s-a subordonat împăratului cerurilor căutând toată viaţa lui să facă numai „voia Domnului” (Fapt 13.22;1Sam 13.13-14). în inima lui David, Iehova a fost tot timpul adevăratul împărat al lui Israel. Pe sine s-a considerat doar un fel de reprezentant vizibil al divinităţii. Aduceţi-vă aminte de felul în care s-a purtat el cu Saul: de refuzul sau repetat de a-şi face singur dreptate şi respectul nelimitat faţă de „unsul Domnului” (1Sam 24.6;1Sam 26.10-11). Remarcaţi totala lui dependenţă de indicaţiile divine: s-a rugat atunci când a fost în momente de criză (1Sam 23.2,10-12), s-a rugat atunci când a început domnia (2Sam 2.1) şi a aşteptat hotărârile lui Dumnezeu atunci când a fost prigonit şi blestemat pe nedrept (2Sam 16.5-12). Probabil că tocmai această caracteristică a comportamentului lui a fost aceea care l-a făcut pe Dumnezeu să-l numească „un om după inima Lui” (1Sam 13.13-14). Altfel este greu să accepţi această numire pentru un om care a avut păcate şi defecte care i-au întunecat ultimii ani ai vieţii. Pentru cititorul atent, viaţa lui David se împarte în două jumătăţi distincte. Cea de până la păcătuirea cu Bat-Şeba şi cea de după această cădere. Chiar şi cartea le acordă fiecăreia părţi egale: 12 capitole pentru ascensiunea glorioasă a lui David şi tot 12 capitole pentru necazurile care i-au marcat cea de a doua perioadă a vieţii.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
În 2Sam 7.11-16 ne întâlnim cu legământul Davidic. Importanta lui se extinde nu numai asupra istoriei familiei lui David, ci şi asupra istoriei întregii omeniri, mai ales în partea ei viitoare. Legământul Davidic este cheia divină pentru înţelegerea planului lui Dumnezeu în istorie. Din momentul încheierii lui, evreii au ştiut că Mesia va veni din linia genealogică a lui David. Ei păstrează aceiaşi convingere şi astăzi (Isa 11.1;Ier 23.5;Ezec 37.25; ca şi Lc 1.30-33). Legământul în sine conţine câteva elemente distincte:
(1) confirmarea tronului lui Israel. Până la acest pasaj, monarhia fusese o dorinţă vinovată a evreilor. De acum înainte, tronul lui Israel intră în istorie ca o instituţie divină,
(2) consacrarea familiei lui David ca familie împărătească. Lui David i se promit trei lucruri: o „casă” cu semnificaţia unei linii continue de descendenţi, un „tron” cu semnificaţia autorităţii împărăteşti şi o „împărăţie” cu semnificaţia unui domeniu de exercitare a autorităţii. 2Sam 7.16 ne declară că promisiunea acestor trei elemente este „pe vecie”.
Cel de al treilea element este: (3) anunţarea programului mesianic. Caracterul veşnic al celor trei promisiuni făcute lui David implică împlinirea lor finală în viaţa lui Mesia (Isa 9.7)
Legământul Davidic marchează cea de a patra treaptă de dezvoltare a promisiunilor mesianice. Lui Adam i s-a făcut o promisiune care privea „rasa umană în general” lui Avraam i s-a făcut o promisiune
care privea Israelul ca naţiune; prin Iacov s-a făcut o promisiune specială seminţiei lui Iuda, iar acum se identifică o familie din seminţia lui Iuda: casa lui David. Rămâne doar ca Isaia să mai adauge că „sămânţa femeii”, fiul lui Avraam, Leul din seminţia lui Iuda şi odrasla lui David va fi născut … dintr-o fecioară (Isa 7.14).
Mesajul cărţii
Cele două jumătăţi ale cărţii ne spun clar că există o plată care trebuieşte plătită pentru păcat. Greşala lui David în cazul lui Bat-Şeba şi Urie a atras asupra împăratului şi asupra casei lui agonia pedepsei. O clipă de rătăcire a dus la ani de suferinţe. Dreptatea lui Dumnezeu se aplică fără discriminare asupra tuturor celor ce păcătuiesc, oricare ar fi poziţia lor înaintea Domnului. Există însă chiar şi în pedepsele Domnului o porţie de har (2Sam 24.14).
SCHIŢA CĂRŢII
I. RIDICAREA LUI DAVID 2Sam 1 – 12
ÎMPĂRAT PESTE IUDA
a. Vestea morţi lui Saul, 2Sam 1.1-10
b. Reacţia lui David, 2Sam 1.11-16
c. Cântarea de jale, 2Sam 1.17-27
d. David este uns împărat la Hebron, 2Sam 2.1-7
e. Iş-Boşet, rivalul lui David, 2Sam 2.8-11
RĂZBOIUL CIVIL
a. Abner se luptă cu Ioab, 2Sam 2.12-32
b. Abner îl părăseşte pe Iş-Boşet, 2Sam 3.1-21
c. Ioab îl omoară pe Abner, 2Sam 3.22-39
d. Iş-Boşet este asasinat, 2Sam 4.1-12
ÎMPĂRAT PESTE TOT ISRAELUL
a. David este uns împărat peste Israel, 2Sam 5.1-6
b. Stabilirea capitalei la Ierusalim, 2Sam 5.7-25
c. Chivotul este adus la Ierusalim, 2Sam 6.1-23
LEGĂMÂNTUL DAVIDIC
a. Dorinţa lui David, 2Sam 7.1-3
b. Promisiunea dumnezeiască, 2Sam 7.4-17
c. Reacţia lui David, 2Sam 7.18-29
CONSOLIDAREA ŞI EXTINDEREA ÎMPĂRĂŢIEI
a. Biruinţele lui David, 2Sam 8.1-14
b. Înalţii slujbaşi ai lui David, 2Sam 8.15-18
c. David şi Mefiboşet, 2Sam 9.1-13
d. Biruinţa asupra Amoniţilor, 2Sam 10.1-19
PĂCATUL LUI DAVID CU BAT-ŞEBA
a. Comoditatea, 2Sam 11.1
b. Ispitirea, 2Sam 11.2
c. Păcătuirea, 2Sam 11.3-5
d. Perversitatea, 2Sam 11.6-13
e. Crima, 2Sam 12.14-25
f. Rezolvarea păcătoasă, 2Sam 12.26-27
II. NECAZURILE LUI DAVID 2Sam 12 – 24
DUMNEZEU MUSTRĂ ŞI PEDEPSEŞTE
a. Natan spune o întâmplare, 2Sam 12.1-5
b. Reacţia lui David, 2Sam 12.6
c. Natan condamnă pe faţă, 2Sam 12.7-9
d. Rostirea sentinţei, 2Sam 12.10-12
e. David se recunoaşte vinovat, 2Sam 12.13-14
f. Moartea copilului, 2Sam 12.15-23
g. Naşterea lui Solomon, 2Sam 12.24-25
h. Refacerea autorităţii, 2Sam 12.26-31
NECAZURI ÎN FAMILIA LUI DAVID
a. Amnon curveşte cu sora sa, 2Sam 13.1-22
b. Amnon este omorât de Absalom, 2Sam 13.23-29
c. Absalom fuge în exil, 2Sam 13.34-39
d. Ioab mijloceşte pentru Absalom, 2Sam 14.1-20
e. Absalom este iertat şi adus înapoi, 2Sam 14.21-33
f. Răscoala lui Absalom, 2Sam 15.1-12
g. Fuga lui David, 2Sam 15.13-37
h. Ţiba înegreşte pe Mefiboşet, 2Sam 16.1-4
i. Şimei bleastămă pe David, 2Sam 16.5-14
î. Huşai la Absalom, 2Sam 16.15-19
j. Absalom ascultă de Ahitofel, 2Sam 16.20-23
k. Huşai înfruntă pe Ahitofel, 2Sam 17.1-14
l. Moartea lui Ahitofel, 2Sam 17.15-23
m. David la Mahanaim, 2Sam 17.24-18.4
n. Absalom ucis de Ioab, 2Sam 18.5-18
o. Jalea lui David, 2Sam 18.19-33
NECAZURI ÎN ÎMPĂRĂŢIE
a. Descumpănirea poporului, 2Sam 19.1-8
b. Refacerea armoniei în împărăţie, 2Sam 19.9-43
c. Răscoala lui Şeba, 2Sam 20.1-3
d. Amasa asasinat de Ioab, 20.4-13
e. Uciderea lui Şeba, 2Sam 20.14-22
f. Dregătorii lui David, 2Sam 20.23-26
g. Foamete de trei ani, 2Sam 21.1-14
h. Filistenii pornesc alt război, 2Sam 21.15-22
i. Cântarea lui David, 2Sam 22.1-51
î. David laudă legământul, 2Sam 23.1-
j. Vitejii lui David, 2Sam 23.8-39
k. Numărătoarea poporului, 2Sam 24.1-9
l. Pedeapsa prin ciumă, 2Sam 24.10-25