A doua epistolă a lui PETRU
Titlul
În originalul grec, cartea poartă numele: „Petrou B” -„Petru B”.
Autorul
Primul verset al cărţii îl prezintă pe autor drept „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos” (2Pet 1.1). Numele de „Simon” este o aducere aminte a vieţii lui Petru dinainte de întâlnirea cu Domnul Isus, „Petru” este numele pe care l-a primit acest apostol prin Hristos. „Petru” înseamnă „stîncă” şi desemnează simbolic stabilitatea şi statornicia. Viaţa şi scrisorile apostolului sunt marcate din plin de aceste caracteristici. 2Pet 3.1 ne spune clar că epistola este o continuare a mesajului din prima scrisoare: „Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări”.
Data scrierii
Cea de a doua epistolă a fost scrisă la puţin timp după cea dintâi, probabil din acelaşi loc. Pentru mai multe detalii vă rugăm să citiţi introducerea făcută celei dintâi epistole a lui Petru.
Contextul scrierii
Cea de a doua epistolă a lui Petru este o chemare la seriozitate şi la curăţie.
1Petru s-a ocupat cu problemele care au asaltat Biserica dinafară.
2Petru tratează problemele care pot măcina viata Bisericii dinlăuntru. Apostolul le scrie credincioşilor ca să-i avertizeze de pericolul „învăţătorilor mincinoşi” strecuraţi în rândul credincioşilor. El începe prin a le atrage tuturor atenţia asupra vieţii lor personale de umblare cu Domnul. Vieţuirea creştină presupune perseverenţă şi sârguinţă în credinţă şi fapte, în cunoştinţă şi înfrânare, în răbdare şi evlavie, în dragoste de fraţi şi în iubire de oameni. Prin contrast cu acestea, învăţătorii mincinoşi sunt dedaţi plăcerilor, obraznici, pofticioşi şi lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului şi Judecata viitoare, lansându-se în desfrâuri şi petreceri. Petru vrea să le aducă aminte tuturor că deşi este îndelung răbdător, Domnul îşi va împlini planurile cu pământul şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cine ştie aceasta, face bine dacă trăieşte frumos şi în curăţie, pregătindu-se în fiecare zi a călătoriei lui înspre lucrurile viitoare.
Conţinutul cărţii
Aşa cum a fost arătat deja, cea de a doua epistolă a lui Petru este un avertisment împotriva lucrării proorocilor mincinoşi: „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău” (2Pet 1-2).
Această a doua epistolă seamănă foarte mult cu cea de a doua epistolă scrisă de Pavel lui Timotei. Şi Petru, ca şi Pavel, se aşează la scris cu sentimentul că viaţa lui se apropie foarte repede de sfârşit: „Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte; căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos” (2Pet 1.14;In 21.18-19). Amândouă epistole sunt luminoase, chiar dacă întrevăd viitoarea lepădare de credinţă şi decadenta care va caracteriza „zilele din urmă”. Secretul optimismului autorilor lor este în faptul că amândoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre revenirea Domnului Isus şi spre încoronarea Lui în slavă.
Teme importante din cuprinsul epistolei iui Petru sunt: perseverenţa sfinţilor ca un răspuns dat „alegerii divine” (2Pet 1.4-14), aducerea aminte despre „schimbarea la faţă” petrecută cu Domnul pe munte (2Pet 1.15-18), învăţătura despre inspirarea şi tălmăcirea Scripturilor (2Pet 1.19-21), învăţătura despre venirea Domnului (2Pet 3.4-13, precum şi îndemnurile la vigilenţă şi credincioşi (2Pet 3.14-17).
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Tema centrală a epistolei este „cunoaşterea”. Nimic nu este mai important într-o vreme de rătăciri spirituale decât o cunoaştere adecvată a Scripturilor. Verbul „a cunoaşte” şi derivatele lui apar de 13 ori în textul scrisorii. O altă caracteristică a acestei epistole este caracterul ei escatologic. Aflat el însuşi în preajma morţii, Petru sfătuieşte Biserica să se încreadă în promisiunile Domnului şi să creadă că El îşi va duce la bun sfârşit programul său cu lumea şi că în curând vom păşi sub un cer nou pe un „pământ în care va locui neprihănirea” (2Pet 1.21;2Pet 3.10-13).
SCHIŢA CĂRŢII
Introducere, 2Pet 1.1
I. Îndemnare apostolică
a. Promisiuni scumpe, 2Pet 1.2-4
b. Progres spre ţintă, 2Pet 1.5-7
c. Priorităţi sfinte, 2Pet 1.8-11
II. Mărturie apostolică
a. Mărturie despre adevăr, 2Pet 1.12-15
b. Trăire în adevăr, 2Pet 1.16-18
c. Studiu despre adevăr, 2Pet 1.19-21
III. Avertizare apostolică
a. învăţătura proorocilor mincinoşi, 2Pet 2:1-3
b. Exemple de prooroci mincinoşi, 2Pet 2.4-9
c. Caracterul proorocilor mincinoşi, 2Pet 2.10-19
d. Soarta proorocilor mincinoşi, 2Pet 2.20-22
IV. Nădejdea apostolică
a. Cei ce se îndoiesc de promisiuni, 2Pet 3.1-7
b. Certitudinea împlinirilor profetice, 2Pet 3.8-10
c. Vieţuirea în aşteptarea marilor împliniri, 2Pet 3.11-18