A doua epistolă a lui IOAN
Cele trei epistole ale lui Ioan sunt adresate în ordine: unei Biserici, unei familii şi unei persoane. Cea de a doua epistolă este singura scriere din Biblie adresată unei mame creştine.
Titlul
În originalul grec, cartea poartă numele: „Ioannou B” – „Ioan B” spre a fi deosebită de cea dintâi epistolă a lui Ioan.
Autorul
Fără nici o îndoială că „Presbiterul” amintit la începutul epistolei este apostolul Ioan. Limbajul folosit este acela al autorului celei de a patra Evanghelii. Numai el poate folosi un fond atât de restrâns de cuvinte şi totuşi să exprime o gamă atât de variată de adevăruri. Într-adevăr, Ioan foloseşte cele mai simple cuvinte cu putinţă; vocabularul lui este acela al unui copil la vârsta de 5-7 ani, dar conţinutul de informaţii, bogăţia de idei şi imagini sunt fascinant de bogate. Apostolul scrie despre: adevăr, lumină, dragoste, umblare, rămânere, viaţă, apă, ură şi moarte. Însemnătatea acestor cuvinte trece însă cu mult peste folosul lor obişnuit, devenind ferestre spre nişte realităţi spirituale profunde.
Data scrierii
Epistola a fost scrisă probabil în preajma anului 90 D.H.
Contextul scrierii
Este clar că cea de a doua epistolă trebuie aşezată în aceleaşi circumstanţe spirituale şi istorice ca şi prima epistolă. Este interesant să remarcăm că duhul Sfânt ne-a lăsat un instructaj complet de comportament în condiţii de atacuri asupra Bisericii. În 1Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte adunarea ca întreg, în 2Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare familie din adunare, iar în 3Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare credincios în parte.
Cei ce încearcă să spiritualizeze conţinutul acestei epistole spun că ar fi adresată unei Biserici pe care autorul o numeşte conspirativ : „aleasa Doamna şi copiii ei” (2In 1.1). O citire atentă a versetului 4 şi mai ales 10-13 ne va arăta însă că aceasta este o tălmăcire forţată. Ce fel de Biserică ar fi aceea în care numai „unii din copiii tăi umblă în adevăr”?
Casa acestei mame creştine căreia îi scrie apostolul era o casă creştină. Ioan nu pierde ocazia să-şi exprime bucuria pentru atmosfera în care erau crescuţi copiii acestei femei. „Umblarea” lor era „în adevăr”, dar pericolul era si el pe aproape. Proorocii mincinoşi dădeau târcoale celor ce mergeau pe calea dreaptă şi căutau să se furişeze în casele lor şi să le strecoare în suflet veninul învăţăturilor lor drăceşti, în condiţii normale, ospitalitatea este o înalta virtute creştină, dar în contactele cu „amăgitorii” (1In 7.0), ospitalitatea se poate dovedi primul pas spre dezastru. Aşa cum remarca cineva: „Minciuna este un misionar plin de râvnă. Ea merge din casă în casă căutând să convertească cât mai multe persoane”. Cu maturitatea care-l caracteriza, apostolul Ioan o sfătuieşte pe această mamă creştină să-şi păzească cu vigilenţă „cuibul”.
Conţinutul cărţii
În cea dintâi epistolă, Ioan ne-a informat că un grup de oameni din Biserică părăsiseră adunarea şi învăţătura creştină: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ei au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri” (1In 2.19). Ieşiţi din adunare, aceşti „amăgitori” colindau din casă în casă, infiltrându-se prin Biserici şi oferind creştinilor „cunoştinţe mai înalte decât Evanghelia”, propovăduită în Biserică. Apostolul Ioan o avertizează pe această mamă creştină să nu se lase târâtă în erezie şi să-i refuze categoric pe cei ce vor încerca să o depărteze de Domnul: „Păziţi-vă bine să nu vă pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu” (2In 1.8-9). Dragostea de oameni este o virtute, compromisul cu ereticii este un păcat, iar părtăşia cu batjocoritorii Domnului este la fel de vinovată ca şi păcătuirea.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Cuvântul „adevăr” apare de cinci ori în primele 4 versete, întreaga epistolă este un avertisment împotriva asaltului minciunii şi împotriva imposturii celor care colindau din casă în casă ca să „buimăcească familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig mârşav, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe” (Tit 1.11). Terna generală a epistolei este „statornicia în Evanghelia Domnului” şi este enunţată în versetul 6: „Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început”.
SCHIŢA CĂRŢII
Introducere, 2In 1.1-3
I. ASCULTAREA DE PORUNCA DOMNULUI
a. Umblarea în adevăr, 2In 1.4-5
b. Umblarea în dragoste, 2In 1.6
II. VEGHERE ÎN ASCULTARE DE DOMNUL
a. Avertisment împotriva falşilor învăţături 2In 1.7-9
b. Avertisment împotriva falsei ospitalităţi, 2In 1.10-11
Încheiere, 2In 1.12-13