Cartea 1 SAMUEL
Cu cartea 1 Samuel începem să citim cele trei grupe de cărţi duble din Vechiul Testament – 1 şi 2 Samuel, 1 şi 2 Împăraţi şi 1 şi 2 Cronici. Ele alcătuiesc împreună o unitate distinctă acoperind perioada istorică delimitată de ridicarea şi prăbuşirea monarhiei în Israel, adică aproximativ 500 de ani scurşi pe albia vremii între 1095-586 Î.H.
Titlul
Cartea poartă numele autorului ei: Samuel, care tălmăcit înseamnă „cerut de la Dumnezeu”, în originalul evreiesc, cele două cărţi ale lui Samuel, ca de altfel şi celelalte două cărţi duble, au format la început o singură carte. Împărţirea prezentă se datorează traducătorilor în limbile greacă şi latină. Deşi criticată de unii, împărţirea actuală îşi are meritul ei, deoarece 2 Samuel, ocupîndu-se prin excelenţă de cei 40 de ani de domnie ai împăratului David, merita să alcătuiască un volum aparte.
Autorul
Fără nici o îndoială, Samuel este cel ce a început să scrie această minunată cronică de istorie. Probabil că primele 24 de capitole sînt în întregime ale lui. Restul a fost adăugat de Natan şi Gad aşa cum găsim lămurit în 1Cron 29.29 şi în 1Sam 10.25.
Data scrierii
Aproximativ 930 Î.H. şi cam 100 de ani după aceea. Cartea acopere o perioadă de 115 ani din istoria lui Israel.
Conţinutul cărţii
1 Samuel este o cronică a tranziţiei lui Israel de la teocraţie la monarhie. Dumnezeu n-a vrut niciodată ca Israelul să aibe un alt împărat în afară de El însuşi. Dorinţa Lui a fost ca să ridice din mijlocul poporului conducători iscusiţi care să se afle întotdeauna sub ordinele Lui. Legea şi Marele Preot ar fi trebuit să reglementeze viaţa poporului în ascultarea lor deplină de Domnul. Dar n-a fost aşa. Israelul s-a depărtat de Dumnezeu, a iubit păcatul şi s-a aplecat spre idolatrie. Lipsiţi de limitările Legii poporul ajunsese fără frâu. Soluţia ar fi fost o întoarcere la Domnul şi la „mărturie”, dar poporul a ales o altă cale: ei i-au cerut lui Samuel să aşeze un împărat peste ei, aşa „cum au toate neamurile” (1Sam 10.3). Cererea lor fusese anticipată de previziunile lui Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte ce le spusese El prin Moise în Deut 17.14-20. Poate că într-un fel, bătrânii lui Israel au văzut în acest pasaj nu un avertisment, ci o ultimă portiţă de ieşire din impas pentru viitor.
Conţinutul cărţii 1 Samuel va putea fi ţinut foarte uşor în minte dacă o vom numi: „cartea celor trei conducători”: Samuel (1Sam 1-7), Saul (1Sam 8-15) şi David (1Sam 16-31). Fireşte, acţiunile acestor trei oameni se suprapun în anumite texte, dar, în mare, împărţirea aceasta a cărţii este corectă.
Samuel este una dintre cele mai luminoase figuri din întreaga istorie a lui Israel. Cu greu am putea găsi scris ceva rău despre el în paginile Scripturii. Ca importanţă, Samuel încheia şirul judecătorilor, este primul din şirul profeţilor, întemeiază prima mişcare de educaţie religioasă din istoria Israelului, întemeiază monarhia aşezând pe tron primul împărat în persoana lui Saul, pentru ca mai apoi să-l ungă ca împărat pe David, cel care avea să devină cel mai mare împărat din întreaga istorie a naţiunii. Au mai existat sporadic şi alţi oameni despre care Biblia ne spune că s-au numit profeţi (Gen 20.7;Num 11.25;Jud 6.8;Deut 18.18), dar şirul profeţilor biblici începe cu acest Samuel (Fapte 3.24;Fapte 13.20). El este cel care a întemeiat oficiul profetic şi a înfiinţat şcolile profeţilor (1Sam 10.5,6,11-12;1Sam 19.20).
Mai presus de orice, Samuel a fost însă un om al rugăciunii: el a fost născut în urma stăruinţei în rugăciune (1Sam 1.9-28), a fost un copil obişnuit cu rugăciunea (1Sam 3.1-19), a învăţat poporul să biruiască prin rugăciune (1Sam 7.5-10), când poporul a cerut un împărat, el a alergat la rugăciune (1Sam 8.6) şi a continuat să se roage pentru popor chiar şi după ce l-au lepădat ca şi conducător (1Sam 12.19-23). Lipsa unei vieţi de rugăciune a fost privită de Samuel drept un păcat (1Sam 12.23).
Iată ce a realizat Dumnezeu prin viaţa lui Samuel:
(1) i-a eliberat din robia filisteană,
(2) i-a pregătit pentru împărăţie,
(3) le-a dat un loc permanent pentru chivot,
(4) a întărit şi mai mult preoţia.
Saul, cel dintâi împărat al Israelului, a fost una dintre cele mai tragice figuri dintre personajele Vechiului Testament. El a început foarte promiţător, însă a cunoscut apoi un declin teribil şi a sfârşit-o ruşinos şi lamentabil. Deasupra întregii lui vieţi a plutit un aer de râvnă amestecat cu neascultare. Modestia i s-a transformat în mândrie, adevărul în minciună, ruşinea în neruşinare şi bunătatea fată de duşmani în ură şi ucidere de prieteni. Pe piatra de pe mormântul acestui prim împărat al Israelului s-ar potrivi o frază pe care a rostit-o chiar el însuşi, într-una din rarele clipe de luciditate care i-au întrerupt tulburarea sufletească de la sfârşitul vieţii: „Am lucrat ca un nebun!” (1Sam 26.21; vezi şi 1Sam 13.13)
David, „lumina ochilor lui Dumnezeu”, a fost una dintre cele mai măreţe personalităţi din toate timpurile. El a îmbogăţit copleşitor de mult istoria socială, militară, religioasă şi culturală a lui Israel. În 1Samuel ne întâlnim cu David ca băieţel la oi, cântăreţ din arfă, purtător de arme, căpetenie în luptă, ginere al împăratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împărat uns de Samuel şi … fugar rătăcitor şi nevinovat. Acest fiu al lui Iese şi nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a văzut lumina zilei în Betleem ca cel mai mic din cei 8 fii ai tatălui său. La vârsta de 18 ani a fost uns pentru prima dată de Samuel ca împărat ales de Dumnezeu peste Israel şi avea să devină apoi cel mai important dintre toţi împăraţii lui Israel, întemeietorul dinastiei din care s-a născut, „la plinirea vremii”, Isus Hristos – Mesia.
Faima lui de cântăreţ iscusit a ajuns la curtea împăratului Saul, unde a fost chemat să intre în anturajul familiei regale. Prietenia lui cu Ionatan, fiul lui Saul, este una dintre cele mai frumoase şi mai gingaşe pagini din istoria relaţiilor dintre oameni. Când a fost promovat în fruntea armatei, vitejia şi popularitatea lui printre evrei a stârnit invidia împăratului care s-a hotărât să-l omoare. Saul a încercat de 4 ori acest lucru (1Sam 19.10,15,20,21,23,24). Dumnezeu avea însă alte planuri cu David şi i-a ocrotit viaţa. Zbuciumul care a caracterizat această perioadă şi urmările lui în maturizarea deosebită a lui David pot fi văzute în conţinutul psalmilor 59 şi 37.
Încercările din tinereţe au fost şcoala prin care Dumnezeu îl pregătea pentru ceasul domniei peste Israel. Înainte de a stăpâni peste oameni, David a fost învăţat să fie stăpân pe el însuşi şi să aştepte, plin de încredere, iniţiativele şi hotărârile Domnului.
Ca pribeag, departe de ameninţările împăratului Saul, David a trăit în mijlocul altor duşmani care ameninţau să-i ia viaţa. Din temerile acelor clipe s-a născut psalmul 56 în care găsim credinţa lui în Dumnezeu şi totala lui abandonare în hotărârile Celui Atotputernic, ajunse la o totală maturitate. 1 Samuel se termină cu moartea ruşinoasă a lui Saul şi ne lasă să anticipăm cu îmfrigurare citirea lui 2 Samuel în care viaţa lui David va cunoaşte împlinirea omului „după inima lui Dumnezeu” (1Sam 13.14).
Mesajul cărţii
Dumnezeu a chemat Israelul la o relaţie unică şi specială tu El în virtutea căreia El s-a proclamat împăratul lor nevăzut. Din pricina nepriceperii lor, ei au renunţat la acest privilegiu şi au cerut un împărat uman care să le meargă în frunte. Soluţia lor a însemnat un mare pas înapoi în destinul lor istoric. Suferinţele ulterioare şi tragedia lor naţională ne stau drept mărturie. Din ceea ce scrie în cartea 1 Samuel putem învăţa că neacceptarea căilor lui Dumnezeu, neatârnarea de prezenţa Lui nevăzută, refuzarea trăirii prin credinţă de dragul comodităţii soluţionărilor omeneşti vor atrage întotdeauna asupra noastră suferinţe costisitoare şi un sfârşit ruşinos.
SCHIŢA CĂRŢII
I. SAMUEL, ULTIMUL JUDECĂTOR 1Sam 1 – 7
ANA, MAMA LUI SAMUEL
a. necazul ei, 1Sam 1.1-8
b. rugăciunea ei, 1Sam 1.9-18
c. copilul ei, 1Sam 1.19-23
d jertfa ei, 1Sam 1.24-28
e. cântarea ei, 1Sam 2.1-10
SLUJIREA MICULUI SAMUEL
a. Situaţia din Silo, 1Sam 2.11-36
b. Domnul i se descopere, 1Sam 3.1-21
RĂZBOIUL CU FILISTENII
a. Înfrângerea Israelului, 1Sam 4.1-10
b. Pierderea chivotului, 1Sam 4.11-17
c. Moartea lui Eli, I-Cabod, 1Sam 4.18-22
d. Pedeapsa asupra filistenilor, 1Sam 5.1-12
e. Filistenii trimit chivotul înapoi, 1Sam 6.1-7.2
f. Campania de refacere spirituală, 1Sam 7.3-17
II. SAUL, CEL DINTÂI ÎMPĂRAT 1Sam 8 – 15
RIDICAREA LUI SAUL
a. Israeliţii cer un împărat, 1Sam 8.1-22
b. Alegerea lui Saul, 1Sam 9.1-27
c. Încoronarea lui Saul, 1Sam 10.1-27
d. Înfrângerea Amoniţilor, 1Sam 11.1-15
e. Samuel înfruntă naţiunea, 1Sam 12.1-25
PRĂBUŞIREA LUI SAUL
a. Războiul cu filistenii, 1Sam 13.1-7
b. Jertfa nelegiuită, 1Sam 13.8-9
c. Sentinţa rostită de Samuel, 1Sam 13.10-14
d. Situaţia se înrăutăţeşte, 1Sam 13.15-23
e. Jurămintele pripite, 1Sam 14.1-52
f. Ascultările parţiale, 1Sam 15.1-35
III. DAVID, ALESUL DOMNULUI 1Sam 16 – 31
ASCENSIUNEA LUI DAVID
a. David uns împărat, 1Sam 16.1-13
b. David adus la curtea lui Saul, 1Sam 16.14-23
c. David şi Goliat, 1Sam 17.1-58
d. David şi Ionatan, 1Sam 18.1-4
e. David pizmuit de Saul, 1Sam 18.5-16
f. David, ginerele împăratului, 1Sam 18.17-30
DAVID ESTE PRIGONIT DE SAUL
a. David apărat de Ionatan, 1Sam 19.1-7
b. David apărat de Micai, 1Sam 19.8-17
c. David apărat de Samuel, 1Sam 19.18-24
d. David, apărat de Ionatan, 1Sam 20.1-42
e. David apărat de Ahimeiec, 1Sam 21.1-9
f. David apărat de Achiş, 1Sam 21.10-15
DAVID ŞI CEATA LUI
a. în peştera Adulam şi la Miţpe, 1Sam 22.1-5
b. Saul ucide preoţii din Nob, 1Sam 22.6-23
c. David scapă Cheila, 1Sam 23.1-12
d În pustia Zif şi Maon, 1Sam 23.15-29
e. En-Ghendi. David cruţă pe Saul, 1Sam 24.1-22
f. David şi Nabal, 1Sam 25.1-35
g. David şi Abigail, 1Sam 25.36-44
h. Pustia Zif. David cruţă pe Saul, 1Sam 26.1-25
DAVID ÎN ŢARA FILISTENILOR
a. Şederea lui la Ţiglad, 1Sam 27.1-12
b. Filistenii se luptă cu Israelul, 1Sam 28.1-4
c. Saul cheamă morţii, 1Sam 28.5-14
d. Mesajul lui Samuel, 1Sam 28.15-19
e. Groaza lui Saul, 1Sam 28.20-25
f. David este trimis înapoi, 1Sam 29.1-11
g. David îi biruieşte pe Amaleciţi, 1Sam 30.1-19
h. Împărţirea prăzii, 1Sam 30.20-25
i. Darurile trimise în Iuda, 1Sam 30.26-31
MOARTEA LUI SAUL
a. Israelul bătut de filisteni, 1Sam 31.1
b. Moartea lui Saul şi Ionatan, 1Sam 31.2-10