Prima epistolă către CORINTENI
Probabil că nici una dintre epistolele apostolului Pavel nu a fost scrisă unui grup mai frământat de probleme, de compromisuri cu păcatul şi de lupte ca această scrisoare adresată creştinilor din oraşul Corint. Au existat glasuri care au spus că Biserica din Corint poate fi numai în parte şi cu greu considerată o Biserică „creştină”. Totuşi, faptul că Pavel o numeşte aşa şi mai ales faptul că Duhul Sfânt a socotit că scrisorile adresate de apostol credincioşilor de acolo merită să fie păstrate în canonul Noului Testament ne îndeamnă să avem o altă părere. Este bine să stăruim cu atenţie asupra acestei Biserici şi să vedem ce mesaj găsim în epistolele adresate ei pentru viaţa Bisericilor de astăzi.
Titlul
În originalul grec, cartea se numeşte: „Pros Korinthious A”- „Către Corinteni A” (sau „întâia”).
Autorul
Pavel este nu numai autorul acestei epistole, ci şi fondatorul Bisericii din Corint (1Cor 4.14-15).
Contextul scrierii
Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios şi vai, un mare centru al desfrâului. Intrarea apostolului în oraş s-a petrecut la mai bine de o sută de ani după ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformând-o într-o nouă capitală a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oraş situat pe promontoriul dintre două porturi: Chencrea la est şi Laceum la vest. Această poziţie i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toată lumea. Când spuneai Corint, spuneai afluenţă materială, tranzacţii comerciale, garnizoane militare, lux, afluenţă materială şi… iar afluenţă materială. Când Pavel aminteşte de : „aur, argint şi pietre preţioase” în capitolul 3, el vorbeşte cu oameni care cunoşteau foarte bine valoarea acestor mărfuri.
La 16 kilometri de porţile cetăţii se întindeau câmpurile destinate Jocurilor Istmice, un corespondent al Jocurilor Olimpice de astăzi. Din patru în patru ani veneau acolo atleţi din toată lumea să se întreacă în tot felul de jocuri dintre care cursele, boxul şi luptele erau cele mai renumite. Pavel face aluzie la aceste întreceri în capitolul 9
Sus pe înălţimea Acropolis, dominând şi la propriu şi la figurat cetatea, se înălţa mândru Templul Afroditei, zeiţa iubirii şi a fertilităţii. O mie de preotese practicau prostituţia ca parte a ritualului de închinăciune. Corintul era un oraş al viciului. Pe străzi se plimbau bărbaţi homosexuali care-şi lăsaseră parul să crească ca la femei. Vorbind despre ei, Pavel scrie în 1Cor 11.4:
„Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung…”
Ne putem închipui ce mare trebuie să fi fost dezgustul lui Pavel la vederea decadenţei morale din jur. Nici în Antiohia nu întâlnise o aşa combinaţie de „înţelepciune” lumească şi imoralitate animalică. În toată Biblia nu se găseşte o descriere mai vie a stării de păcat a omenirii decât aceea făcută de Pavel în capitolul 1 al epistolei către Romani. Este suficient să spunem că acel comentariu trist fusese scris pe vremea în care apostolul se afla în cetatea Corintului.
Pavel a venit la Corint după ce vizitase Atena. Acolo avusese o experienţă nu prea încurajatoare cu cei ce-l ascultaseră (Fapt 17.15-34). Probabil că starea lui sufletească nu era prea bună. Grecia nu părea să fie un câmp bun pentru Evanghelie. După îngâmfata Atena, a urmat decăzutul Corint! Nu-i de mirare că Dumnezeu a trebuit să i se arate noaptea şi să-l încurajeze:
„Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate”. Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Fapt 18.9-10).
Primii cu care s-a întâlnit Pavel au fost Aquila şi Priscila, evrei creştini, victime a expulzării evreilor din Roma sub Claudiu Cezar. Pentru că se ocupau şi ei cu facerea corturilor, casa lor a devenit şi casa lui Pavel. După ce Sila şi Timotei, care fuseseră în Macedonia, au întregit echipa misionară, Pavel s-a dedat cu totul propovăduirii, fiind susţinut material de ceilalţi (Fapt 18.5).
În fiecare zi de Sabat el predica în Sinagogă „dovedind Iudeilor că Isus este Hristosul”. Două convertiri notabile s-au produs ca urmare a predicării: Iust, un evreu a cărui casă era vecină cu Sinagoga şi-n casa căruia s-a mutat Pavel, şi Crisp, fruntaşul Sinagogii, care s-a întors la Domnul cu toată casa lui (Fapt 18.7-8) Aşa a luat fiinţă Biserica Nou Testamentală din Corint alcătuită din bărbaţi şi femei, evrei si dintre Neamuri, sclavi şi oameni liberi. Despre caracterul şi caracteristicile acestei adunări găsim ceea ce spune Pavel în 1Cor 1.26-31 şi 1Cor 6.9-11:
“De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales….”, „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvării, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, …”
Conţinutul cărţii
1Corinteni este o scrisoare plină de mânie, de mustrare, de corectare şi de învăţătură. După cele 18 luni petrecute în Corint, Pavel a plecat la Efes unde a stat 3 ani de zile. Fiind acolo, el a primit o scrisoare din partea credincioşilor din Corint în care i se cerea părerea despre căsătorie şi despre carnea rămasă de la jertfele păgâne. Trei foarte cunoscuţi membrii ai adunării din Corint i-au adus lui Pavel scrisoarea la Efes: Ştefanas, Fortunat şi Ahaic (1Cor 16.17,18). Nu încape nici o îndoială că între Pavel şi aceşti trei fraţi din Corint au avut loc discuţii amănunţite din care apostolul a aflat despre starea decăzută a credincioşilor corinteni. Răspunsul lui Pavel este îndreptat deci nu numai spre problemele ridicate de ei, ci înspre combaterea şi corectarea tuturor relelor despre care aflase.
Situaţia ar putea fi descrisă în aceste cuvinte: Cei din Corint fuseseră cu adevărat întorşi la Hristos şi formau acum o adunare de copii ai lui Dumnezeu. Ei o rupseseră în teorie pentru totdeauna cu idolatria şi cu practicile idolatre. Totuşi, ei nu puteau, peste noapte , să se desprindă de ceea ce fusese aşezat „an de an în ei” şi nu ştiau cum să se dezlipească de ceea ce continua să se întâmple „în jurul lor”. Practica vieţii lor nu se ridicase la nivelul „teoriei”.
Misionarii de astăzi ne povestesc despre situaţii asemănătoare în care se găsesc unii convertiţi din ţările păgâne. Acceptarea lui Hristos este amestecată adeseori cu forme tradiţionale de idolatrie străveche. Oamenii nu se pot desprinde imediat de „formele” care le-au dat identitatea naţională timp de secole. Se ajunge astfel la o stare de impas, pe care unii încearcă să o depăşească pe calea compromisurilor. Aşa şi-au făcut loc în Biserică, de-a lungul veacurilor, tot felul de sărbători şi de obiceiuri păgâne ca: rugăciunea pentru cei morţi, teama de spiritele celor morţi, pomana pentru sufletul morţilor, cultul regenerării de la schimbarea anilor, descântecete şi sărbătorirea unor zile preluate din calendarele păgâne. În relaţia cu păcatul, compromisul înseamnă însă „robie” spirituală (1Cor 6.12). Corintenii au avut nevoie ca cineva să le spună că nu există nici o cale de mijloc: ori cu Dumnezeu, ori cu lumea păgână. O alegere trebuia făcută şi această alegere trebuia făcută repede. Acesta este în esenţă mesajul din 1Cor 5.0 şi 1Cor 6.0 Duhul Sfânt este întristat într-o adunare în care este tolerat păcatul:
„Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?… căci Templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi şi voi”(1Cor 3.16-17) …„să fi fost dat afară din mijlocul vostru”, „Daţi afară iar din mijlocul vostru pe răul acela” (1Cor 5.2,13) „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1Cor 6.20)
Cuvinte cheie şi teme caracteristice
Una dintre cele mai frumoase lecţii pe care le dă Pavel Corintenilor este lecţia exemplului personal. Ca reprezentant al lui Hristos într-o lume pierdută, apostolul se dă pe sine pildă celor din greu încercata Biserică a Corintului. Sub presiunea lumii, credincioşii din toate timpurile au avut nevoie de lideri care nu numai să le spună ce au de făcut, ci să le şi arate cum trebuie trăită viaţa creştină. În 1Cor 4.16 el spune: „de aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele”, adăugând în 1Cor 11:1: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”.
Iată cele zece pasaje în care Pavel se dă drept exemplu demn de urmat:
1. Loialitate în mesaj, metodă şi motivaţie. (1Cor 2.1-5)
2. Seriozitate în punerea temeliei şi în zidirea de deasupra. (1Cor 3.10-23)
3. Credincioşie în lucrul încredinţat lui. (1Cor 4.1-6)
4. Răbdare în suferinţele pentru Hristos. (1Cor 4.9-16)
5. Consideraţie pentru fratele mai slab. (1Cor 6.12;1Cor 8.13)
6. Renunţare la drepturi şi privilegii. (1Cor 9.12-18)
7. Negare de sine pentru câştigarea altora. (1Cor 9.19-23)
8. Autodisciplinare a trupului şi a comportamentului. (1Cor 9.27;1Cor 10.33)
9. Stăpînire de sine în adunările publice. (1Cor 14.18-20)
10. Râvnă şi recunoştinţă. (1Cor 15.9-10)
CUPRINSUL CĂRŢII
Introducere (1:1-9)
I. MUSTRARE PENTRU DEZBINARE 1Cor 1 – 6
(Corintenii se complăceau în a da slavă oamenilor 1Cor 1.12)
Partidele ataşate oamenilor sunt rele:
– pentru că mântuirea prin Cruce înlătură orice fel de înţelepciune omenească (1Cor 1.18-31)
– deoarece adevărata înţelepciune este dată de Duhul Sfânt; ea nu aparţine oamenilor (1Cor 1.5-13)
– deoarece „învăţătorii” nu sunt decât „slujitori”; puterea este a Domnului (1Cor 3.5,6,21;1Cor 4.1)
– atâta timp cât această „fală” (1Cor 5.2) este ipocrită (1Cor 5.6), căci credincioşii continuau să se complacă în mijlocul unor păcate murdare ca incestul, dările în judecată şi abuzurile de tot felul.
II. RĂSPUNSURI LA PROBLEME RIDICATE 1Cor 7 – 15
(Corintenii i-au scris lui Pavel despre aceste probleme 1Cor 7:1)
1Cor 7 – Răspuns la problema: „căsătorie sau celibat?”
1Cor 8 -10 – Despre carnea rămasă de la jerfele păgâne.
Principiul (1Cor 8.0),
exemplul lui Pavel (1Cor 9.0),
avertismente din Scriptură (1Cor 10.0),
rezolvarea (1Cor 10.23-11.1)
1Cor 11 – Ţinuta femeii în adunare (1Cor 11.2-16)
şi comportarea la Cina Domnului (1Cor 11.17-34).
1Cor 12 – 14 – Răspuns în problema darurilor spirituale.
Distribuite de Duhul (1Cor 12.0),
sărace fără dragoste (1Cor 13.0),
inferioare profeţiei (1Cor 14.0).
1Cor 15 – Răspuns la problema învierii sfinţilor.
Relaţia cu învierea lui Hristos (1Cor 15.1-19),
perspectiva (1Cor 15.20-34),
trupurile celor înviaţi (1Cor 15.35-49),
„taina” (1Cor 15.50-58).