Arhiva Suferinței – Nicolae Moldoveanu

În materialele de față, vă prezentăm mărturia fratelui Nicolae Moldoveanu, susținută în cadrul emisiunii Arhiva Suferinței, la radio Vocea Evangheliei.

Arhiva Suferinței

Nicolae Moldoveanu a fost arestat în 1959 și condamnat la 12 ani de închisoare, din care a executat 5 ani.

Compozitor a peste 8000 de cântece religioase, pe versuri de Traian Dorz, Costache Ioanid, Ioan Marini și creație proprie.

Richard Wurmbrand a fost coleg de celulă, la închisoarea Gherla, cu Nicolae Moldoveanu. Iată cum descrie el, în câteva cuvinte, spiritul blând și plin de credință al fratelui Niculiță:

„Prima persoană, pe care am văzut-o [la revenirea în România în anul 1990], a fost colegul meu de celulă Nicolae Moldoveanu, din Oastea Domnului, asemănătoare cu ,,Armata Mântuirii” în Apus, dar fără uniforme și fanfare. Fusesem împreună în închisoarea Gherla. Regimul era foarte aspru. Din când în când, gardienii strigau: Toată lumea culcat! Era iarnă. Nu aveam flanele, ce să mai vorbim de paltoane. Pe jos era beton rece, nu erau nici măcar paie, pentru căldură, iar prizonierii înjurau brutalitatea gardienilor. Moldoveanu nu proceda la fel. El credea că a lăuda pe Dumnezeu este mai bine decât să înjuri pe comuniști. Cu un zâmbet minunat pe buzele sale, el spunea: Să nu uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ. Era un imn plin de bucurie, nădejde și laudă, care se cântă în numeroase țări.”

– citat din cartea De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.15

Arhiva Suferinței – Nicolae Moldoveanu